Consiliul Concurenţei: Criza a cauzat concentrarea pieţei bancare. Perspectivele concurenţiale sunt îngijorătoare

"Creşterea gradului de concentrare pe unele pieţe din sectorul bancar reprezintă un element de îngrijoare cu privire la posibila evoluţie a concurenţei în sector, în perioada următoare. OUG 50/2010 a eliminat comisionul de rambursare anticipată, lucru care a facilitat refinanţarea şi mobilitatea clienţilor, aducând economii de aproximativ 290 milioane euro pentru consumatori", se arată într-un raport al Consiliului Concurenţei privind evoluţia concurenţei în sectoare cheie.

Raportul notează că pentru perioada 2009 - 2011 se observă o tendinţă de concentrare a pieţei creditului de consum. Acestă tendinţă de concentrare caracterizează, de altfel, toate pieţele identificate în sectorul bancar.

"Explicaţia acestui fenomen este legată de criza economică şi financiară care a eliminat o parte dintre competitori. În acelaşi timp, evoluţia cotelor de piaţă în sectorul bancar reprezintă un factor avut în vedere de autoritatea de concurenţă", se mai spune în raport.

Potrivit Consiliului Concurenţei, pe piaţa creditului de consum primele cinci bănci deţineau o cotă de 80% la finele anului trecut faţă de 68% în 2009, în timp ce primele zece bănci cumulează 95%, comparativ cu 93% în urmă cu trei ani.

Indicele de concentrare a pieţei creditului de consum, Herfindahl-Hirschman (IHH), a urcat de la 1.439 la 1.866, nivel de la care piaţa este considerată ca având o concentrare înaltă.

Gradul de concentrare a crescut şi mai mult în cazul pieţei creditului comercial, de la un nivel al IHH de 1.653 puncte la 1.964. Primele cinci bănci aveau o cotă de 86% din creditul pentru companii, în timp ce primele zece cumulau 98%.

"Pe piaţa creditului comercial se înregistrează o creştere rapidă a gradului de concentrare, valoarea IHH fiind apropiată de nivelul de 2000, consecinţă a crizei financiare care a făcut ca multe bănci de talie mică să îşi reducă expunerea şi să restrângă activitatea de creditare către sectorul corporatist", se spune în raport.

Pe piaţa depozitelor la termen se înregistrează, de asemenea, o creştere a nivelului de concentrare, probabil ca urmare a restrângerii volumului de activitate al unor jucători. Nivelul concentrării este însă sensibil mai scăzut decât cel înregistrat pe piaţa creditului câtre companii, respectiv pe piaţa creditului de consum.

Deşi primii cinci jucători şi-au redus cota de piaţă pe depozite, situaţie regăsită şi în cazul primilor zece mari bănci, indicele Herfindahl-Hirschman a urcat de la 1.017 la 1.486, ceea ce arată însă o concurenţă destul de mare în sistem pe acest segment.

Pentru sectorul bancar, un indicator alternativ al puterii de piaţă îl reprezintă incidenţa veniturilor din taxe şi comisioane la veniturile obţinute din dobânzi. Acest indicator indică abilitatea băncii de a extrage venituri din piaţă şi poate fi folosit pentru evaluarea puterii de piaţă a băncilor, în anumite condiţii.

Raportul venituri din taxe şi comisioane/venituri din dobânzi a cunoscut o scădere în 2010, însă se remarcă o revenire în valoarea acestui raport pentru anul 2011.

Un alt indicator care poate constitui o măsură a puterii de piaţă a jucătorilor din sectorul bancar este diferenţa de dobândă dintre credite şi depozite atât în sold, cât şi nou acordate.

Evoluţia diferenţei dintre nivelul dobânzii la credite şi respectiv depozite este influenţată de evoluţia pieţelor financiare (ex. costul de finanţare, riscul de ţară al României etc.) dar în acelaşi timp este şi rezultatul nivelului de concurenţă în sector, exprimat prin tendinţa de scădere a marjei.

Concluziile care se desprind din evoluţia marjelor de dobândă dintre credite şi depozite noi şi în sold, atât în monedă naţională cât şi în euro, sunt următoarele: la finalul anului 2008 a avut loc o scădere puternică a acestor marje, expresie a intensificării concurenţei pe partea atragerii de resurse (depozite) la nivelul întregului sector; pe parcursul anului 2009 s-a înregistrat o revenire a acestor marje la niveluri apropiate de cele din 2008, pentru marjele la euro şi peste nivelul din 2008, pentru marjele la lei; diferenţa dintre marjele credite-depozite în sold şi cele noi denominate în lei se menţin mai mari decât valorile credite-depozite denominate în euro; în ultima parte a perioadei analizate se observă o tendinţă de creştere a diferenţei dintre nivelul dobânzii la credite şi depozite în sold şi noi, denominate în lei, spre deosebire cele denominate în euro, care manifestă o tendinţă descrescătoare.