Conversia creditelor din franci elveţieni în lei la cursul istoric, discutată miercuri de Curtea Constituţională. Miza unei legi votată în unanimitate înainte de alegeri

Legea a fost adoptată de Parlament pe 18 octombrie, în unanimitate. Actul nornativ a nemulţumit şi BNR, guvernatorul Mugur Isărescu arătând după la scurt timp după decizia în unanimitate a parlamentului că riscurile sunt mari. „Riscul este mai mare şi acest lucru trebuie înţeles. Trăim un paradox: situaţia macroeconomică bună, riscuri mari şi tensiuni microeconomice enorme. Ce crede Banca Naţională că trebuie făcut: trebuie să protejăm echilibrele macro ca pe ochii din cap aş spune, să fie o creştere economică adevărată, durabilă, şi nu pe seama unor dezechilibre macro", a spus Isărescu. De asemenea, băncile susţin că o conversie în lei a creditelor denominate în franci elveţieni la cursul istoric ar genera costuri pentru bănci de 2,4 miliarde de lei (circa 0,5 miliarde de euro), iar indicatorul de solvabilitate ar coborî, în cazul a două bănci, sub pragul care le-ar permite funcţionarea.

Guvernul aduce în faţa judecătorilor CCR o serie de argumente pentru declararea neconstituţională a legii privind conversia creditelor din franci elveţieni în lei la cursul istoric.

Primul argument al Cabinetului condus de Dacian Cioloş este acela că legea nu este ''suficient de precisă şi de previzibilă'', încălcând astfel articolul 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia ''în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie''. Două sunt prevederile legii conversiei indicate de Guvern ca având ''norme neclare ce pot genera incoerenţă în aplicare''.

Astfel, potrivit Executivului, art. I pct. 1 – art. 491 alin. (2) ''instituie, prin norme cu caracter imperativ, interdicţia de a se introduce în actele adiţionale de conversie alte prevederi decât cele impuse de legislaţie'', ceea ce, în opinia Guvernului, înseamnă că ''norma este vagă şi imprecisă''.

O a doua prevedere a legii conversiei exemplificată de către Guvern că ar putea genera incoerenţă în aplicare se regăseşte la alin. (3) şi (4) ale articolului indicat anterior. Cele două alineate statuează faptul că ''împrumutul pentru achiziţionarea unui imobil, teren, construcţie, reabilitare, consolidare, extindere'' va fi încadrat ca imobiliar sau ipotecar, indiferent cum a fost el denumit iniţial. Această prevedere, spune Guvernul, ''poate conduce la blocaje provocate de aplicarea neunitară şi arbitrară şi riscă să fie încălcat principiul securităţii juridice, principiu ce reclamă ca normele să fie cunoscute şi înţelese, iar pentru a fi înţelese, trebuie să fie suficient de precise şi previzibile''.

Al doilea argument adus de Executiv în sprijinul contestaţiei de neconstituţionalitate a legii conversiei vizează respectarea principiului neretroactivităţii legii. În sprijinul acestui argument, Guvernul invocă, pe de o parte, acte normative ale Uniunii Europene care stipulează clar faptul că ''statele membre pot să reglementeze mai în detaliu împrumuturile în monedă străină, cu condiţia ca o astfel de reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv''.

În sprijinul aceluiaşi argument al neretroactivităţii legii, Executivul indică şi încălcarea, de către legea conversiei, a articolului 15 ali. (2) din Constituţie care interzice ca aplicarea legii să retroactiveze. ''Aplicabilitatea legii (…) inclusiv asupra contractelor de credit în derulare la data intrării în vigoare, contravine principiului neretroactivităţii legii'', mai arată Guvernul în contestaţia trimisă CCR.

Un al treilea argument invocat de Guvern împotriva intrării în vigoare a legii conversiei creditelor din franci elveţieni se referă la faptul că actul normativ ''are un caracter discriminatoriu'' faţă de cei care au contractat credite în lei sau în alte valute.

Totodată, Executivul atrage atenţia asupra faptului că legea conversiei este un exemplu de instabilitate legislativă, lucru care s-ar putea traduce prin dobânzi mai mari pe care România va trebui să le plătească la împrumuturile externe şi la ''înrăutăţirea rating-ului de ţară''.

De asemenea, Guvernul anticipează şi o posibilă dare în judecată a statului român de către ''instituţiile de credit cu capital majoritar străin'', ceea ce ar avea ''implicaţii semnificative asupra bugetului de stat''.

În sesizare Cabinetul Cioloş mai argumentează că, potrivit simulărilor Băncii Naţionale a României, pierderea potenţială la nivelul sectorului bancar ar fi de aproximativ 2,5 miliarde de lei, ceea ce ar due la riscuri privind stabilitatea finanaciară.

Legea privind conversia creditelor din franci elveţieni în lei a fost adoptată în data de 18 octombrie în unanimitate de către Camera Deputaţilor. O săptămână mai târziu, prim-ministrul Dacian Cioloş a declarat că Guvernul a decis să atace Legea conversiei creditelor la CCR pentru că trebuie clarificate anumite vulnerabilităţi constituţionale ale legii înainte ca ea să îşi producă efectele, astfel încât să fie aplicabilă.

''Nu ne raportăm în niciun fel, doar constatăm. Constatăm că este încă o probă de dispreţ al Guvernului faţă de necazurile românilor, chiar dacă nu pare important, dispreţ al guvernului faţă de nişte legi adoptate de Parlament, în condiţiile în care Guvernul nu văd ce implicaţie ar fi avut aici'', a reacţionat liderul PSD, Liviu Dragnea, în vreme ce liberalii au afirmat că este mai bine ca semnele de întrebare ce planează asupra legii să fie lămurite de CCR.

Citeşte şi: Legea privind conversia creditelor, din franci elveţieni în lei, a fost adoptată în unanimitate de Camera Deputaţilor şi merge la promulgare

Citeşte şi: BNR avertizează: Conversia creditelor în franci duce două bănci sub solvabilitatea minimă, iar şase vor fi sub nivelul prudenţial