Criza containerelor a aruncat în aer costurile la transportul pe apă al mărfurilor

Criza care afectează navigaţia maritimă şi sistemul portuar ar putea avea repercusiuni asupra sectorului auto. Timpii de livrare lungi şi costurile crescânde sunt rezultatul mai multor factori, de la pandemie până la problemele avute de nava de containere Ever Date pe Canalul Suez, în martie trecut, care se adaugă problemelor structurale care încetinesc operaţiunile în multe porturi maritime.

Efectele ar putea fi resimţite într-un sector care nu a digerat încă întârzierile de producţie provocate de materiile prime. De ce se vorbeşte despre o criză pentru transportul maritim global? Există mai multe elemente care, împreună, creează un caz şi care îi poate pune pe gânduri pe cei care doresc să-şi aducă o maşină din SUA, spre exemplu.

Lipsa de containere a cauzat o creştere a preţurilor de închiriere. Costul mediu pentru închirierea unui container cu o lungime de 40 de picioare (adică puţin peste 12 metri) a trecut de la 1.400 $ în martie 2020 la peste 9.500 $ astăzi. Între China şi coasta de est a Statelor Unite, preţul este acum între 3.000 şi 20.000 de dolari.

Ce rol are pandemia

Apoi, a avut loc blocarea porturilor, ceea ce a determinat o încetinire a lanţului la debarcarea şi descărcarea navelor.
Pandemia a complicat şi mai mult situaţia: creşterea ameţitoare a achiziţiilor online a obligat companiile să anticipeze comenzile pentru noi materii prime, înfundând lanţul de aprovizionare.

Încetineşte producţia si creşte preţurile - o combinatie care determină întârzieri în tot lanţul de aprovizionare cu marfă, ducând la o lipsă de produse şi o creştere a preţurilor acestora.

Sectorul auto depinde în mare măsură de logistică, aproape toţi producătorii au fabrici în diferite puncte ale globului, iar aprovizionarea la timp a fabricilor cu materii prime sau semifabricate este vitală. În caz contrar, lanţul se opreşte, producţia şi mii de vehicule nu pot fi finalizate şi livrate clienţilor.

Strategia „just in time”

Consecinţele au fost făcute şi mai grele de strategia „just in time”, adoptată de multe companii la nivel global, care presupune că materialul necesar pentru asamblarea produselor este livrat „exact la timp”, pentru a reduce depozitarea şi deci tăiate cheltuielile de stocare.
Un mecanism delicat care se blochează dacă există întârzieri în lanţul de aprovizionare, exact ceea ce am văzut în ultimele luni odată cu criza aprovizionării cu cipuri (cazul din Brazilia, unde un model de maşină nu avea sistem radio şi sistem de navigaţie).
O criză care părea să fi atins apogeul. Dar criza portuară ar putea declanşa noi probleme pentru o industrie care se confruntă cu cea mai mare schimbare tehnologică din istorie.

Gigantismul navelor, problema porturilor

Navele mai mari au nevoie de o infrastructură adecvată. Pentru autorităţile portuare înseamnă a face investiţii masive pentru adaptare.
Există un fapt care reflectă importanţa sistemului de transport maritim: mai mult de 80% din volumul mărfurilor transportate în întreaga lume circulă în containere.

Este de la sine înţeles că tendinţa este de a construi nave din ce în ce mai mari, capabile să transporte cât mai multe containere cu o singură călătorie, care, atingând mai multe porturi, gestionează o cantitate enormă de mărfuri. De exemplu, Ever Date, care a blocat Canalul Suez o săptămână în martie, poate transporta până la 20.000 de mii de containere de 20 de metri lungime, făcând parte din grupul Ultra Large Containe.