Cum a bătut România toate recordurile în 2017: câte o surpriză fiscală pe zi lucrătoare şi efectele ce se vor vedea anul viitor

Printre recordurile şi surprizele anului se numără producţia agricolă, dublată de un maxim al importurilor de alimente (şi un ruşinos maxim al deficitului comercial la acest capitol), cotaţiile de vârf ale cursului valutar (culminând cu acel 4,6551 lei/euro din 20 noiembrie), revenirea inflaţiei de la minus la plus, creşterea economică pe fondul unui potenţial redus mai ales din cauza infrastructurii precare şi intenţia vădită a Guvernului de a renunţa la managerii privaţi din companiile de stat.

Din punct de vedere fiscal, 2017 este însă anul unui record absolut, cu 261 de schimbări (echivalentul unei medii de cel puţin o schimbare pe ziua lucrătoare) introduse pe fondul trecerii de la un „vechi” la un nou program de guvernare.

În prima jumătate a anului, măsurile fiscale din „vechiul” program de guvernare vizau introducerea unui impozit pe gospodării, cu declararea tuturor categoriilor de venit, şi a unui impozit pe venitul global, cu renunţarea la cota unică şi trecerea la cote progresive, apoi amânarea reducerii TVA (pentru 1 ianuarie 2019 în loc de 1 ianuarie 2018) sau instituirea unei „taxe de solidaritate” pe care ar urma să o plătească salariaţii cu venituri mai mari de 14.500 de lei.

Cele mai multe dintre aceste măsuri, care la vremea anunţării şi dezbaterii lor au creat puternice reacţii adverse în mediul de afaceri, au fost însă trecute - în a doua jumătate a anului - la „discutate şi uitate”, odată cu venirea unui nou Cabinet la Palatul Victoria.

Noul Cabinet a venit însă şi cu noul program de guvernare, lansând alte surprize şi schimbări în regulile „jocului”, pe care mediul de afaceri încă le mai contestă. Lista acestora cuprinde plata defalcată a TVA („split payment” sau „split TVA”, cum au prescurtat-o consultanţii fiscali), mutarea contribuţiilor de asigurări sociale - CAS - de la angajator la angajat (rămânând în sarcina angajatorului doar îndeplinirea formalităţilor de plată), sancţionarea penală a neplăţii CAS, majorarea subită a accizelor la carburanţi, impozitarea cifrei de afaceri în locul profitului la firmele cu un rulaj de până la un milion de euro, ca şi majorarea salariului minim pe economie de la 1.450 la 1.900 de lei.

Detaliind, consecinţele schimbărilor amintite mai sus arată astfel (prezentăm extrase din opiniile consultanţilor):

** Split TVA impune companiilor proceduri de conformare ce încarcă inutil costurile administrative. Printre cele mai importante dificultăţi/efecte negative se numără creşterea birocraţiei, dublarea numărului de plăţi, măsuri suplimentare de verificare şi de management pentru TVA (obligaţia contribuabililor de a determina/verifica contul de TVA, obligaţia de a vira direct la bugetul de stat suma reprezentând TVA aferentă achiziţiilor de la furnizorii/prestatorii care nu le-au comunicat un cont de TVA şi de a notifica acest fapt furnizorilor/prestatorilor), afectarea fluxurilor de numerar şi chiar blocarea banilor, costuri bancare suplimentare cu noul cont, comisioane bancare suplimentare, costuri suplimentare pentru contribuabili generate de modificarea sistemelor informatice contabile şi - în general - un efort semnificativ de implementare tehnică, având în vedere termenul foarte scurt de aplicare, neclarificarea tuturor aspectelor procedurale.

** Mutarea CAS de la angajator la angajat a fost prezentată de Guvern ca o măsură ce va avea ca efecte scăderea efortului financiar al firmelor (care vor mai avea de plătit din surse proprii doar o taxă de 2,25% din fondul de salarii) şi scăderea presiunii pe veniturile angajatului de la 39,25% la 37,25%. Dar pentru a se putea împlini acest deziderat şi mai ales pentru a se păstra venitul net al salariatului, angajatorii trebuie să majoreze salariul brut cu cel puţin 20 de puncte procentuale. Sau, după cum au anunţat deja unii angajatori, să le plătească salariaţilor diferenţa de 20% sub formă de prime/stipendii de merit, cel puţin până când această mutare a CAS va fi certă şi clarificată din toate punctele de vedere.

** Sancţionarea cu închisoare de la 1 la 6 ani a prelevării şi neplăţii CAS a venit ca o completare la măsura mutării CAS, dar angajatorii - pasibili oricând de astfel de sancţiuni - contestă cu vehemenţă această intenţie legislativă (aflată, deocamdată, în stadiul de proiect).

** Majorarea accizelor la carburanţi a fost una dintre puţinele măsuri care s-au aplicat imediat şi coerent după lansarea ca proiect legislativ. În şedinţa Guvernului din data de 30 august a fost aprobată Ordonanţa de modificare a Codului Fiscal şi majorarea accizelor pentru benzină şi motorină. Majorarea a fost aplicată gradual, în două etape - cu 0,16 lei/litru, începând din 15 septembrie 2017, şi cu încă 0,16 lei/litru, începând din 1 octombrie 2017, niveluri valabile până în anul 2022 inclusiv. Cum era de aşteptat, transportatorii au luptat din răsputeri împotiva acestei majorări, avertizând că, pe de-o parte, vor alimenta din afara ţării şi vor lăsa astfel bugetul statului fără încasările aşteptate, iar pe de altă parte - că vor mări proporţional tarifele de transport la mărfuri şi pasageri. Au fost, desigur, şi unele ameninţări cu ieşirea masivă a transportatorilor la proteste în stradă, dar Guvernul a reuşit să tempereze ostilităţile, promiţând returnarea unei părţi din supraacciza la carburanţi.

** Impozitarea cifrei de afaceri în locul profitului la firmele cu un rulaj de până la un milion de euro ar putea trimite direct în faliment companiile care - la acest rulaj - nu realizează plusvalori mai mari decât cota de 1% pe care o vor plăti Fiscului. De aceea, reprezentanţii mediului de afaceri cer insistent ca măsura aceasta să fie opţională sau, cel puţin, să se aplice doar la firmele care o pot suporta.

** Majorarea salariului minim pe economie, de la 1.450 la 1.900 de lei, este oarecum binevenită pe fondul unei crize fără precedent de forţă de muncă, dar angajatorii sunt deranjaţi de modul în care a fost impusă. Firmele care şi-au setat afacerile pe costuri salariale la nivelul minimului pe economie (cel puţin 35% din total, după ultimele statistici) sunt nevoite ori să dea afară din angajaţi, ori să mărească preţurile, riscând să nu-şi mai vândă produsele, ori să închidă cu totul întreprinderea.

Interesant este încă ceva: cele mai multe dintre măsurile amintite mai sus au ca dată de intrare în vigoare 1 ianuarie 2018, dar - legislativ vorbind - se află în diverse stadii intermediare, ceea ce determină o şi mai mare incertitudine în aplicarea lor. Sunt ordonanţe care au apărut deja în Monitorul Oficial şi este cert că îşi vor produce efectele de la 1 ianuarie, însă - ca ordonanţe - trebuie să fie însoţite şi de legi de aprobare, care se adoptă de către Parlament, apoi se promulgă de către preşedintele ţării. Iar la nivelul Parlamentului aceste legi nu sunt încă adoptate.

Ce se va întâmpla, în 2018, în cazurile în care ordonanţele respective îşi vor produce efectele, dar ulterior nu vor fi aprobate prin lege? Cum se va „replia” mediul de afaceri dacă split TVA, mutarea CAS, impozitarea cifrei de afaceri în locul profitului şi celelalte măsuri se vor bloca după o anumită perioadă de aplicare? Aceasta este marea dilemă cu care ieşim din tumultuosul an 2017 şi intrăm în nebulosul an 2018.