Cum a îngropat Rusia miliarde de dolari în Venezuela. Motivul pentru care s-a luat decizia

La sfârşitul anului 2015, managerii companiei Rosneft, firma rusă de petrol controlată de stat, au atras atenţia superiorilor cu privire la investiţiile companiei în Venezuela. Partenerul local al companiei Rosneft, compania de stat venezueliană PDVSA, era îndatorată cu sute de milioane de dolari, potrivit documentelor interne, neexistând perspective cu privire la îmbunătăţirea situaţiei.

A fost o perioadă în care alte companii petroliere internaţionale au părăsit ţara sau au îngheţat noi investiţii, din cauza îngrijorării cu privire la politicile administraţiei populiste şi socialiste.

Rosneft a investit în jur de 9 miliarde de dolari în proiecte din Venezuala, începând cu anul 2010, conform unor calcule realizate de Reuters, pe baza rapoartelor anuale ale societăţii, dezvăluirilor publice ale acesteia şi documentelor interne.

Documentele Rosneft au arătat, de asemenea, că ruşii consideră că li se datorează sute de milioane de dolari în urma afacerilor mixte cu PDVSA, că producţia de ţiţei în cadrul companiilor mixte a fost mai scăzută decât cea proiectată, că PDVSA a cheltuit milioane de dolari din bugetul comun pe „proiecte sociale” într-o regiune populată de doar câteva sute de persoane şi că managerii au adus aceste probleme în atenţia directorului executiv al companiei Rosneft, Igor Sechin, care a ordonat măsuri de corectare a situaţiei.

De la sfârşitul anului 2015, sfârşitul perioadei acoperite de documentele în cauză, problemele companiei s-au diminuat. Cu toate acestea, Rosneft rămâne profund angajată într-o afacere şi o ţară aflate în criză.

Motivul pentru care Rosneft a continuat aceste investiţii a fost de natură politică, potrivit a două persoane care au legături cu proiectele din Venezuela. „De la bun început, a fost un proiect pur politic. Am fost nevoiţi să contribuim cu toţii”, a declarat un executiv al unei firme de petrol care a colaborat cu Rosneft, în Venezuela.

Rusul care supraveghează această relaţie de afaceri este unul dintre cei mai apropiaţi locotenenţi ai preşedintelui Vladimir Putin: directorul executiv al Rosneft, Igor Sechin. Cei doi s-au cunoscut la începutul anilor 1990, când au lucrat împreună la primăria din St Petersburg. Când Putin a plecat la Moscova cu scopul de a deveni un oficial de rang înalt în administraţia prezidenţială, Sechin i s-a alăturat.

Rusia îşi percepe relaţia cu Caracas ca o modalitate de a proiecta putere în direcţia Washington. Venezuela este un mare cumpărător de arme ruseşti. Miliardele de dolari pe care Rosneft le-a investit în Venezuela sunt un stimulent suplimentar pentru ca Moscova să rămână alături de vechiul său aliat.

Povestea parteneriatului problematic al companiei Rosneft apare într-o perioadă de adâncire a crizei din cadrul companiei petroliere din Venezuela. Veniturile ţării sunt strâns legate de cele ale companiei PDVSA, care reprezintă 90% dintre câştigurile din export ale statului. Documentele Rosneft oferă dovezi promiţătoare privind gestionarea defectuoasă pe termen lung din cadrul PDVSA, care a cauzat un colaps economic în urma căruia milioane de oameni au rămas fără venituri.

Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a declarat că Rosneft a continuat să cumpere ţiţei din Venezuela, dar purtătorul de cuvânt al Kremlin, Dimitri Peskov, a declarat că Rosneft este condus de interesele acţionarilor săi. Acesta a negat că Kremlin a exercitat presiuni asupra firmei pentru a investi în Venezuela.

Nici Rosneft, nici PDVSA nu au răspuns solicitărilor de declaraţii în aceste privinţe.

În septembrie 2012, într-o zonă de foraj din bazinul Orinoco, Sechin a umplut un borcan de ţiţei şi l-a ridicat în aer pentru a marca momentul în care compania s-a alăturat marilor companii globale din domeniul petrolului.

În noiembrie 2012, fără a se consulta cu partenerii săi ruşi, PDVSA a închis una dintre cele patru platforme de foraj de la Junin-6, conform unui raport al consorţiului rus din respectivul an. Localnicii au organizat atunci proteste, iar până la sfârşitul anului au fost forate şase puţuri, mult mai puţin decât obiectivul proiectului, de 47.

Prognozele în privinţa producţiei Junin-6 au fost reduse. Rosneft a declarat, în septembrie 2012, că terenul va livra 20.000 de barili pe zi, până la sfârşitul anului. Cu toate acestea, pe tot parcursul anului 2012, au rezultat doar 21.400 de barili.

Trei ani mai târziu, în 2015, existau semne infime de îmbunătăţire. Un raport Rosneft care acoperă primele trei trimestre din 2015 surprind „o calitate nesatisfăcătoare” şi „traiectorii neoptime” ale puţurilor.

Până la sfârşitul anului 2015, prognoza pentru producţia de ţiţei de la Junin-6 a fost redusă de la 450.000 de barili pe zi la 250.000 de barili pe zi.

Rosneft a cumpărat acţiunile Surgutneftegaz şi Lukoil pentru o creştere de 300 de milioane de dolari, potrivit estimărilor analiştilor, adâncind expunerea sa la Venezuela. De asemenea, a achiziţionat un pachet de acţiuni aparţinând TNK-BP, atunci când a achiziţionat compania ruso-britanică, într-o tranzacţie de 55 de miliarde de dolari, în 2013.

Rosneft avea, de asemenea, patru proiecte de petrol mai mici cu PDVSA în acel moment. Toţi au avut probleme în această perioadă, arată rapoartele interne Rosneft.

Documentele Rosneft din 2015 au concluzionat că debitele brute prevăzute în contract pentru câmpurile Carabobo nu au fost "realizabile". La Petromonagas, lucrările de proastă calitate au cauzat întârzieri în foraj. La Petroperija, producţia era în scădere, iar societatea nu avea banii necesari pentru a cumpăra echipament de pompare esenţial. La câmpul Boqueron, un compresor stricat, un dispozitiv menit să mărească presiunea gazului, nu a putut fi reparat, compania mixtă avânt conturile goale.

În a doua jumătate a anului 2014, Rosneft a comandat un audit al proiectului Junin-6 pentru a verifica „distorsionarea contabilităţii financiare” şi „cheltuielile nejustificate”. Concluziile auditului nu au fost făcute publice.

Luni de eforturi pentru a obţine banii - în care biroul de la Rosneft din Venezuela şi directorii executivi de la sediul central angajaţi au fost angajaţi în negocieri cu oficialii PDVSA - nu au condus nicăieri. Auditorul intern Rosneft a declarat, în corespondenţa pe care a trimis-o în noiembrie 2015 colegului său, că problema a fost „nerezolvată din cauza slabei sănătăţi financiare a partenerului nostru” - o referire la PDVSA.

De la sfârşitul perioadei acoperită de documente, Rosneft a acţionat pentru a-şi controla mai mult investiţiile, prin aducerea propriilor contractori. Rosneft spune că PDVSA şi-a achitat majoritatea datoriilor. Într-un raport financiar publicat pe 5 februarie 2019, Rosneft a declarat că împrumuturile acordate către PDVSA, care au totalizat aproximativ 6,5 miliarde de dolari, au scăzut la 2,3 miliarde de dolari.

Dar provocările serioase rămân.

Rapoartele şi evaluările companiei Rosneft, de către analiştii din domeniul energetic, arată că proiectele companiei din Venezuela produc în prezent mai puţin petrol decât se anticipase iniţial.

Într-un raport întocmit la sfârşitul anului 2018 se arată că Rosneft a cheltuit aproximativ 1,5 miliarde de dolari mai mult în Venezuela decât câştigase sub formă de petrol alocat ca dividend, potrivit unor calcule. Această cifră este atinsă prin calcularea valorii petrolului pe care Rosneft îl primeşte din proiectele sale mixte şi scăzând din acestea împrumuturile acordate de către Rosneft către PDVSA, plăţile oficiale efectuate de către Rosneft către Venezuela pentru accesul la câmpurile petroliere şi cheltuielile de capital ale Rosneft pentru asociaţii.

În luna aprilie a anului trecut, firma de consultanţă în domeniul energetic Wood Mackenzie a spus că prognoza pentru producţia de vârf a terenului Junin-6 a ajuns la valoarea de 120.000 de barili pe zi.

Speranţele în proiectul Petromonagas - pentru care Rosneft planificase o creştere a producţiei - au scăzut, de asemenea, arată documentele PDVSA interne.

Începând cu luna iulie a anului trecut, cantitatea de petrol pompată este mai scăzută decât era în anul 2015.