Cum arată viitorul companiilor. Iată care sunt principalele tendinţe

Potrivit unui comunicat al companiei, deşi 88% dintre companii au o imagine clară a provocărilor cu care se confruntă în prezent, doar 6% sunt complet încrezătoare în capacităţile lor actuale de a prevedea şi de a răspunde la perturbările viitoare.

„Perioada de timp scurtă de a acţiona în faţa perturbării de anul trecut a condus la un sentiment de urgenţă, precum şi la oportunităţi pentru companii de a-şi spori agilitatea, de a explora noi modele de afaceri şi de a construi noi capabilităţi care să sporească rezilienţa", a declarat Annette Rippert, director executiv Accenture Strategy & Consulting. „Raportul nostru Business Futures este ca un radar esenţial care ajută liderii să navigheze cu încredere prin tendinţele de business aflate în schimbare, nu doar să vadă, ci şi să profite de cel mai bun viitor al lor”, a adăugat acesta.

Reprezentanţii companiei susţin că odată cu schimbările structurale profunde după mai mult de un an de turbulenţe, a apărut un mediu de afaceri pregătit pentru reinventare, cu o dorinţă puternică de a privi mai departe în viitor şi de a identifica mai bine traiectoria şi impactul schimbărilor.

Pornind de la o listă extinsă cu 400 de tendinţe, Accenture a făcut echipă cu consilieri externi, cadre universitare şi cercetători pentru a restrânge lista la doar 25 de tendinţe de afaceri. Dintre aceste 25 de tendinţe, care vor avea cel mai mare impact asupra companiilor în următorii trei ani, şase s-au remarcat ca fiind esenţiale pentru succesul viitor al organizaţiilor:

1) Învăţând de la viitor – Anticiparea schimbării înainte ca aceasta să se producă
Organizaţiile regândesc fundamental modurile de a face business care să genereze creştere, iar concentrarea pe date istorice pentru a creiona viitorul nu mai este o soluţie. Pentru a lua decizii mai rapid, companiile utilizează date analitice şi inteligenţa artificială pentru a identifica schimbările pieţei şi ale consumului. Raportul constată că 77% dintre organizaţii şi-au sporit utilizarea surselor interne şi externe de date în timp real în ultimele 12 luni, însă doar 38% au raportat că oamenii din întreaga organizaţie folosesc în mod constant date în timp real în activitatea lor de zi cu zi. Mai mult, doar 36% dintre companii au declarat că au un membru executiv responsabil pentru aceste eforturi şi mai puţin de jumătate (43%) au suficiente abilităţi pentru a sprijini această activitate.

2) Delegarea deciziilor - Descentralizarea procesul decizional
Criza globală a fragmentat pieţele, iar regiuni distincte apar cu propriile lor sisteme de guvernanţă, modele economice şi norme culturale. În acelaşi timp, comportamentele consumatorilor se schimbă rapid, apărând şi noi concurenţi care răspund nevoilor în schimbare. Companiile răspund împingând autoritatea decizională către oamenii de la marginea organizaţiilor lor, creând o structură în reţea de echipe care poate acţiona cu rapiditate şi agilitate. Când companiile îşi împuternicesc oamenii de la margine pentru a lua cele mai multe decizii operaţionale de zi cu zi, puterea de decizie centrală se poate concentra asupra deciziilor strategice cheie. Raportul a constatat că 91% dintre organizaţii sunt dispuse şi sunt capabile să funcţioneze mai mult ca o federaţie largă de companii pentru a răspunde mediilor de afaceri din ce în ce mai fragmentate şi mai mult de jumătate (58%) afirmă că modelul lor de afaceri se va schimba în anul următor.

3) Scop durabil – Trecerea de la intenţie la realizare
Organizaţiile recunosc necesitatea de a avea un scop de care să beneficieze toate părţile interesate, dar a apărut un decalaj crescând între intenţii şi rezultate. Acest paradox demonstrează provocările pe care organizaţiile le întâlnesc în construirea durabilităţii în structura operaţiunilor lor şi îndeplinirea angajamentelor luate în beneficiul tuturor părţilor interesate. Raportul a constatat că 28% dintre directori declară că nu sunt angajaţi personal în a oferi valoare tuturor părţilor interesate, iar aproape jumătate (48%) dintre organizaţii declară că una dintre cele mai mari bariere este echilibrarea intereselor lor comerciale. Cu toate acestea, există semne că balanţa înclină spre protejarea ambiţiilor de sustenabilitate alături de profituri, doar 24% dintre lideri spunând că ar lua în considerare reducerea investiţiilor în iniţiative de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) pentru a nu rata estimările privind veniturile.

4) Aprovizionare nelimitată - Înlăturarea limitelor fizice ale aprovizionării
Pandemia globală a tensionat lanţurile de aprovizionare mai mult ca niciodată, în timp ce organizaţiile au luat măsuri drastice pentru a menţine mărfurile în mişcare. Pentru a răspunde aşteptărilor în creştere de îndeplinire rapidă, flexibilă, rentabilă, responsabilă şi durabilă a comenzilor, companiile forţează limitele fizice ale propriilor lanţuri de aprovizionare şi mută producţia la punctul de cerere. Raportul a constatat că majoritatea (92%) organizaţiilor au crescut sau intenţionează să sporească utilizarea centrelor de micro-fulfillment. Un număr similar (96%) dintre organizaţii au sau intenţionează să creeze lanţuri regionale de aprovizionare. Şi în acest caz, alinierea valorii pentru toate părţile interesate îşi arată importanţa, 80% dintre organizaţii spunând că aşteptările clienţilor lor în ceea ce priveşte sustenabilitatea au crescut semnificativ în ultimele 12 luni.

5) Realităţi virtuale - Redefinirea realităţii
Pe măsură ce mediile virtuale evoluează, diferenţele dintre lumea fizică şi cea virtuală se estompează, simţul realităţii şi al locului este redefinit, apărând în acelaşi timp noi modalităţi prin care oamenii pot trăi, munci, consuma şi socializa. După un an de interacţiune fizică limitată, companiile mizează pe virtual, 88% dintre organizaţii investind în tehnologii pentru a crea medii virtuale şi, dintre acestea, 91% vor investi în continuare. În timp ce tehnologia actuală de realitate virtuală (VR) implică în cea mai mare parte simţurile noastre vizuale şi auditive, în timp va deveni din ce în ce mai realistă, angajând toate simţurile şi creând o conexiune mai mare cu fizicul.

6) Noua metodă ştiinţifică – Transformarea într-o companie ştiinţifică
Pandemia a adus în prim plan inovarea ştiinţifică, plasând-o în fruntea agendei de afaceri. În timp ce în ultimul deceniu, fiecare companie a devenit o companie digitală, în următorul deceniu, fiecare companie va trebui să devină o companie ştiinţifică - şi să aplice ştiinţa pentru a aborda provocările fundamentale ale lumii. Lucrul la convergenţa noilor frontiere ale ştiinţei va aduce posibilităţi radicale, dar numai dacă organizaţiile îşi pot îmbunătăţi abordarea faţă de inovaţie. Raportul a constatat că 83% dintre organizaţii sunt de acord că adoptarea unei abordări ştiinţifice a inovaţiei le va pune într-o poziţie de succes în viitor şi 82% au spus că investiţiile în ştiinţe din afara graniţelor tradiţionale ale industriei lor vor fi esenţiale pentru succesul organizaţiei lor.

„Este clar că, în timp ce organizaţiile au fost obligate să se adapteze la transformarea rapidă a anului trecut, acum există un puternic consens: trebuie să îşi schimbe proactiv strategiile, să îşi regândească traiectoria şi să-şi aducă oamenii împreună pentru a se adapta la acest nou peisaj pe măsură ce se reinventează pentru un viitor complet diferit”, a adăugat Rippert.