Pentru alţii, Macron este o iluzie. Pentru ruşi, spre exemplu, modul în care partidul preşedintelui, République En Marche!, se îndreaptă către victorie în alegerile parlamentare, în contextul unei prezenţe la vot extrem de reduse, reprezintă o criză de legitimitate a parlamentului.
Pentru Bloomberg, Macron este pe cale să obţină controlul tuturor pârghiilor puterii. Partidul său va obţine, probabil, după succesul de duminică şi după turul din 18 iunie o majoritate parlamentară mare: o oportunitate pentru Franţa şi pentru Europa. Misiunea principală pe care Macron şi-a asumat-o, reformarea economiei franceze, nu va fi uşoară. Remarcabil acum este că succesul pare posibil de atins.
În urmă nu cu mult timp Macron era un ministru puţin cunoscut din administraţia lui Hollande, cel mai nepopular preşedinte din istoria Franţei. Acum, el este un „ucigaş“ de opozanţi politici, un lider cu o forţă parlamentară formidabilă. Aliaţii săi ar putea câştiga 455 din cele 577 de locuri din camera inferioară a parlamentului (mai multe decât locurile fizice). Însă sprijinul popular s-ar putea să nu fie atât de mare pe cât pare. Prezenţa la vot în primul tur al alegerilor parlamentare a fost de 49%, cea mai redusă din istoria celei de-a Cincea Republici. Doar 15% din alegătorii francezi au votat pentru candidaţii lui Macron. De vină pentru prezenţa redusă ar putea fi nenumăratele alegeri din ultimul an. Apoi, pentru francezi alegerile prezidenţiale sunt în general mai importante decât cele parlamentare.
Planurile lui Macron se vor confrunta cu opoziţie activă pe străzi, poate chiar şi în parlament. Cea mai importantă reformă a lui Macron, cea a pieţei muncii, are ca scop reducerea costurilor şi încurajarea companiilor să facă angajări (companiile sunt în general reticente să facă angajări din cauza costurilor mari pe care le-ar suporta dacă fac disponibilizări). El a promis că va reduce taxele impuse companiilor şi că va reduce deficitul bugetar micşorând sectorul public.
Schimbările sunt esenţiale pentru ca Franţa să obţină un ritm satisfăcător de creştere economică şi să-şi reducă rata şomajului, de 10%.
Macron s-a întâlnit cu liderii sindicali pentru discuţii imediat după ce a fost ales preşedinte. Până acum, sindicatele au stat cuminţi. Una dintre primele mutări ale preşedintelui a fost introducerea unei legi de „moralizare“ prin care se interzice membrilor parlamentului, aleşilor locali şi funcţionarilor publici cu funcţii de conducere să angajeze membri de familie şi prin care li se cere să-şi declare interesele personale şi să aducă chitanţe pentru cheltuielile lor. Sunt măsuri cu care este de acord toată ţara.