Cum se poate evita dubla impunere în raportarea venitului global: “Zeci de mii de persoane pot fi în această situaţie"

“Cel puţin câteva mii, posibil şi zeci de mii de persoane pot fi în această situaţie, iar cetăţenii români cu domiciliul în România care au plecat din ţară şi nu şi-au clarificat rezidenţa fiscală pot fi subiectul dublei impuneri dacă nu se conformează cu procedurile necesare la organul fiscal competent. Acelaşi risc există şi în cazul cetăţenilor străini care au avut statut de rezidenţi fiscali în România, dar nu s-au scos din evidenţele fiscale la plecarea din ţară pentru o perioadă mai mare de 183 de zile”, arată într-un comentariu Andreea Cosmănescu, manager, Departamentul de asistenţă fiscală şi juridică, EY România.

În condiţiile globalizării şi extinderii tranzacţiilor transfrontaliere, schimbul de informaţii a devenit o necesitate, fiind o măsură impusă şi acceptată în cadrul Uniunii Europene, cât şi în relaţia cu statele din afara Uniunii Europene, pentru combaterea evaziunii fiscale.

Astfel, acţiunile administraţiilor fiscale nu mai rămân limitate la teritoriul dintre graniţele naţionale, aşa cum s-a întâmplat în trecut. Avantajele acestui mecanism sunt claritatea asupra rezidenţei fiscale şi obţinerea unor informaţii consolidate globale asupra veniturilor obţinute, dar există şi un dezavantaj substanţial: anul fiscal diferit de anul calendaristic pentru unele state.

Schimbul de informaţii se poate face sub trei forme: la cerere, spontan sau automat. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) are o lungă istorie de lucru cu privire la combaterea evaziunii fiscale şi formele de schimb de informaţii, iar articolul 26 din Convenţia-model a OCDE oferă o bază pentru toate cele trei forme de schimb de informaţii.

Codul de Procedură Fiscală, ce transpune la nivel naţional Directiva 2014/107/EU privind schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal începând cu anul trecut, asigură o mai mare transparenţă administraţiilor fiscale asupra situaţiei persoanelor fizice. Situaţia veniturilor din salarii, remuneraţiile administratorilor, produsele de asigurări de viaţă, situaţia conturilor financiare, veniturile din pensii, informaţia despre bunurile imobile şi veniturile din înstrăinarea acestora este astfel accesibilă organelor fiscale din fiecare ţară membră UE.

Cu toate acestea, există câteva situaţii în care contribuabilii nu pot să se conformeze procedurilor declarative anuale datorită lipsei de documente justificative, întrucât, în anumite state, anul fiscal nu corespunde cu cel calendaristic.

Un astfel de caz este întâlnit de persoanele fizice care obţin venituri în Marea Britanie, unde veniturile obţinute anual sunt raportate în două declaraţii anuale (de exemplu anul calendaristic 2016 este acoperit de două declaraţii fiscale din Marea Britanie: aprilie 2015 - aprilie 2016, respectiv aprilie 2016 – aprilie 2017, cu termen de înregistrare mult după termenul anual din România).

Astfel, multe persoane rezidente fiscal în România preferă să nu depună declaraţiile de venit anuale şi în ţara noastră pentru a evita emiterea unor decizii de impunere eronate ce nu pot fi contestate în timp util. În cazul de faţă, datorită lipsei documentaţiei ce reflectă impozitul pe venit plătit în Marea Britanie care trebuie recunoscut în scop de credit fiscal, evitându-se astfel dubla impunere a aceluiaşi venit în două state diferite, riscul cu care se confruntă aceste persoane include amenda pentru nedepunerea în termen a declaraţiei anuale de venit în România şi chiar un control fiscal preliminar pentru veniturile a căror sursă nu a fost identificată pentru sume ce depăşesc echivalentul a 50.000 de lei.

“Urmează o perioadă de doi ani de negocieri privind condiţiile ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, cu implicaţii profunde - nu doar pentru Marea Britanie, dar şi pentru Europa ca întreg, implicit România. Rămâne de văzut care vor fi mecanismele agreate pentru uşurarea raportării veniturilor anuale, precum şi modificările legislative cu privire la schimbul de informaţii în acest sens, ţinând cont şi de candidatura României la OCDE”, explică Andreea Cosmănescu.