Cuvântul anului va fi GAZ. ZF: 2025 se anunţă a fi anul gazelor naturale

În ianuarie 2025, Donald Trump va deveni preşedintele SUA. În campania electorală, el a promis industriei gazelor din ţara sa mai multă activitate. Predecesorul său, Joe Biden, a îngheţat dezvoltarea unor proiecte mari, ceea ce a limitat potenţialul de export. În prima jumătate a 2024, aproape 50% din importurile de gaze naturale lichefiate ale Uniunii Europene au venit din SUA. Din Rusia, doar 15%, însă Rusia nu mai este în relaţii bune cu Europa şi nici principalul furnizor de energie al continentului.

Cu toate acestea, importurile europene de GNL ruseşti au crescut anul trecut, în unele cazuri la cote record. Acest lucru înseamnă că UE, consumatoare de energie din import, nu reuşeşte încă să elimine total dependenţa de gazele ruseşti. Unele ţări, cum sunt Ungaria şi vecinii ei est-europeni, nu au renunţat la a importa gaze ruseşti prin conducte. Una din rutele prin prin care Rusia îşi trimite gazele în Uniune, cea care trece prin Ucraina, ar trebui să se închidă în ianuarie deoarece guvernul de la Kiev nu vrea să prelungească un acord pe care îl are cu Gazprom, monopolul exporturilor de gaze ruse. În UE, unde venirea lui Donald Trump la Casa Albă trezeşte temeri că SUA va lua calea protecţionismului şi va pune presiuni comerciale pe statele europene, unii oficiali de rang înalt au prezentat deja propuneri pentru îmbunarea Washingtonului. În martie 2025, operaţiunile cu GNL ruse în porturile UE vor fi limitate.

Toate acestea netezesc calea pentru şi mai multe GNL americane importate de Europa. Iar SUA au făcut un pas simbolic uriaş în reducerea importanţei Rusiei ca furnizor de energie. Pe 27 decembrie, Ucraina a primit primele sale importuri de GNL americane. Importatorul este cea mai mare companie privată de energie ucraineană, DTEK, a oligarhului Rinat Akhmetov. Aceasta a anunţat că urmează şi alte transporturi americane. Gazele au fost livrate printr-un terminal din Grecia. DTEK are operaţiuni şi în sectorul energetic din România şi n-a ascuns că prin expansiunea în Europa de est încearcă să crească siguranţa energetică a Ucrainei. Kievul vrea să se poziţioneze şi ca element important pentru siguranţa energetică a UE, mizând pe ideea că uriaşele sale depozite subterane de înmagazinare a gazelor, utilizate până în 2025 pentru combustibilul rusesc, vor putea fi folosite pentru alimentarea statelor din Uniune. 

Ucrainenii vor să-şi extindă operaţiunile cu GNL în Europa de nord şi în statele baltice. Aceasta înseamnă concurenţă directă cu Rusia, care are instalaţii de GNL lângă Sankt Petersburg. Planurile ucrainene privind gazele nu sunt pe placul liderilor pro-ruşi ai Slovaciei şi Ungariei. Premierul slovac Robert Fico a ameninţat zilele trecute că ţara sa va sista furnizarea de electricitate către Ucraina după ce aceasta nu va mai permite ca gazele ruse destinate statelor din UE să-i tranziteze teritoriul. Slovacia şi Ungaria sunt importatoare de gaze ruse prin gazoducte. Dar ruta ucraineană nu este singura. Cele mai mari catităţi ajung acolo prin sud, prin Turcia, care s-a transformat în ritm record din importator de gaze în producător mulţumită combustibilului descoperit în Marea Neagră.

Guvernul de la Ankara visează deja că Turcia va ajunge mare exportator de energie. Şi are toate şansele deoarece construirea primelor sale reactoare nucleare va reduce consumul de electricitate produsă prin arderea gazelor. Turcia a efectuat deja primele exporturi de gaze către Ungaria. Dar este în conflict cu Grecia în privinţa exploatării gazelor din Marea Mediterană. De asemenea, zvonurile spun că după căderea regimului lui Bashar al-Assad din Siria, Turcia încearcă reconfigurarea graniţelor marine şi în acea regiune. Prin sud, UE importă şi gaze din Azerbaidjan. Între timp, companiile americane investesc masiv în terminale de export de GNL. Iar China pare că nu se grăbeşte să semneze un acord cu Gazprom pentru un al doilea gazoduct, Power of Siberia 2.