De ce piaţa zahărului din Europa este o mare afacere germană

Dintre ţările de unde România importă această materie primă se remarcă Germania, de unde vine cel mai mare producător european, şi Ucraina. Iar Ucraina se remarcă la producţia de zahăr, în afară de un oligarh, printr-un mare producător german, scrie Ziarul Financiar.

De asemenea, pentru piaţa europeană a zahărului trebuie făcută observaţia că ţările cu cel mai mare consum per capita sunt marii pro­ducători de dulciuri şi ciocolată, Belgia, Polo­nia, Olanda, Elveţia şi Germania. La 60% din consumul per capita al Poloniei, România se află undeva la mijlocul clasamentului european (Europa geografică). La producţia de zahăr, Germania îşi dispută primul loc în Uniunea Europeană cu Franţa.

Într-un an unul este liderul, într-alt an, celălalt. În sezonul 2023/24, Germania a ocupat primul loc. România s-a cla­sat pe poziţia a 12-a, între Italia, care are două rafină­rii de zahăr, şi Ungaria, care are o singură rafinărie. Pe lo­cul 3 a fost Polonia, care are nu mai puţin de 17 fabrici de za­hăr, după cum arată datele S&P Glo­bal. Se poate observa că rafinăriile euro­pene sunt concentrate în nordul conti­nen­tului. În anul financiar 2022/2023, Germania a pro­dus aproape patru milioane de tone de za­hăr. A fost un sezon slab, cu vreme nefavora­bilă, în care producţia a fost cu 15% mai mică. A scăzut şi consumul per capita.

Exporturile au picat cu 19%, la 2,7 milioa­ne tone, potrivit da­te­lor guvernului german. Prin urmare, Germa­nia exportă mai mult de jumătate din cât produce.

Principalele destinaţii de export pentru za­hă­rul german sunt statele membre ale UE. La ele ajung de obicei aproape 90% din livrări. Iar cei mai mari consumatori de zahăr german sunt, după cum arată datele din sezonul 2019/2020, în ordine descrescătoare, Italia, România, Belgia şi Polonia.

Germania are patru producători de zahăr (Europa este specializată pe producţia de zahăr din sfeclă şi este lider mondial la acest capitol): Nordzucher, Pfeifer & Langen, Sudzucker şi Cosun Beet. Sudzucker, cel mai mare, este pre­zent, cu producţie de zahăr şi alte operaţiuni, în mai multe state europene, printre care Ro­mânia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Cehia, Austria şi Bosnia. În partea de est a Europei, vehiculul prin care gigantul german influenţează piaţa este compania austriacă Agrana, în capitalul căreia Sudzucker este prezent prin diferite mecanisme.

Agrana România a ajuns după mai multe achiziţii cel mai mare jucător de pe piaţa locală a zahărului. Dar a oprit procesul de rafinare din fabrica din Buzău în noiembrie 2023. Operaţiu­nile Nordzucher au o arie geografică de răspân­dire mai restrânsă. Compania se concentrează pe Germania, dar este prezentă şi în Polonia, Slovacia, Danemarca, Suedia, Lituania şi chiar Australia. Cosun Beet este subsidiara unei uria­şe cooperative de cultivatori de sfeclă de zahăr. Pfeifer & Langen se concentrează şi el pe Germania, dar şi pe Europa de Est, în special pe Polonia, unde este unul din cei mai mari producători de zahăr, dar mai ales pe Ucraina. Dacă în 2018 grupul german a închis fabrica de zahăr de la Oradea, din România, anul acesta a anunţat achiziţionarea unei fabrici de zahăr din Ucraina, unde mai are cinci astfel de uni­tăţi.

Prin urmare, sunt şanse mari ca o parte din zahărul importat din Ucraina de Uniunea Europeană şi de România să fie produs de compania germană. Astfel, piaţa zahărului din Europa poate fi descrisă ca o afacere germană. Spre exemplu, în 2023, Suedzucker a refuzat să majoreze producţia de zahăr din Franţa din cauza competiţiei din partea Ucrainei.

Acolo, un producător important este Pfeifer & Langen. Rafinăriile ucrainene au produs în sezonul 2023/24 circa 1,8 milioane tone de zahăr. Cererea internă este estimată la 900.000 de tone, potrivit intellinews.com. Piaţa ucraineană este dominată de holdingul agricol Astarta, al oligarhului Victor Ivanciuc. Astarta se laudă că a exportat anul trecut produse agricole în 44 de ţări. Compania este listată pe bursa de acţiuni de la Varşovia, iar în 2019 a primit o infuzie de capital de 20 milioane dolari de la banca de dezvoltare germană KfW.