Decalajul salarial femei - bărbaţi în România: 23% în realitate faţă de 3,3% în statistici

Ziua Internaţională a Femeii a devenit de câţiva ani un prilej de a aduce în atenţia publică diferenţele salariale şi de oportunităţi în carieră dintre femei şi bărbaţi, statisticile oficiale raportate în aceste zile plasând România pe penultimul loc în UE, ultimul fiind ocupat de Luxemburg, în ceea ce priveşte decalajul salarial femei - bărbaţi, cu doar 3,3%, faţă de o medie a ţărilor UE de 14,1%.

Decalajul este calculat ca raport între salariul mediu al bărbaţilor şi cel al femeilor.

Este motivul pentru care s-a format percepţia că România şi, în general, ţările din spaţiul ex-comunist, nu au probleme de echitate salarială şi incluziune, pentru că, istoric, femeile au fost încadrate în câmpul muncii cot la cot cu bărbaţii de câteva zeci de ani.

Conform PwC România, există, însă, câteva motive pentru care statistica trebuie privită cu scepticism:

- Rata de participare a femeilor din România la piaţa muncii este tot printre cele mai mici din UE (~55%), existând o corelaţie dovedită între ponderea de femei angajate şi decalajul salarial. Acolo unde procentul femeilor active pe piaţa muncii este mic, de obicei, participarea se datorează categoriilor educate, cu potenţial de câştig salarial mai mare, ceea ce influenţează media.

- Sectorul public (care reprezintă aproximativ un sfert din populaţia angajată a României) este dominat de femei, atât numeric, cât şi din punct de vedere salarial, fiind unul dintre puţinele sectoare cu decalaj negativ (femeile câştigă, în medie, mai mult decât bărbaţii).

- Ponderea foarte mare a angajaţilor plătiţi cu salariul minim pe economie, care ”egalizează”, cel puţin pe hârtie, salariile, nefiind cunoscute câştigurile reale.

PwC a analizat decalajul salarial pe baza datelor din studiile salariale care include companii private, medii sau mari, multinaţionale sau locale, având peste 250.000 de angajaţi.

„Folosind aceeaşi metodologie de calcul, rezultatul este radical diferit, respectiv avem un decalaj mediu de 23,3% în favoarea bărbaţilor, în ceea ce priveşte salariul de bază, şi un decalaj de peste 30% în ceea ce priveşte bonusurile. Explicaţia constă în distribuţia salariilor pe intervale statistice. Studiul nostru include circa 60% femei şi 40% bărbaţi, dar în cuartila inferioară (sfertul cu cele mai mici salarii) sunt peste 70% femei, ceea ce înseamnă că acestea tind să ocupe mai degrabă posturile slab plătite din eşantionul nostru”, transmite PwC.

Astfel, diferenţa cea mai mare este la nivel de operator (16,4%), explicaţia fiind legată tot de tipul de posturi ocupate de femei. De exemplu, la nivel de muncitor / operator, femeile ocupă mai degrabă roluri necalificate şi, deci, mai slab remunerate. Cea mai mică diferenţă este la nivelul supervizorilor / şefilor de echipă, unde nu sunt diferenţe semnificative în cerinţele posturilor.

Din punct de vedere sectorial, domeniul bancar înregistrează cea mai mare diferenţă în ceea ce priveşte salariul de bază (29,4%), urmat îndeaproape de Tehnologie (29,1%). Sectoarele farmaceutic şi industrial sunt cele mai echilibrate.

Nu în ultimul rând, analiza pe categorii de vârstă reflectă o accentuare a discrepanţelor la generaţiile senioare. Dacă la în cadrul grupei 15-25 de ani (unde avem nivelul de începători în toate industriile), diferenţele sunt insesizabile (3,5%), odată cu acumularea de experienţă în câmpul muncii, pasul este semnificativ şi progresia este clară, de la o generaţie la alta, de la 25,7% în grupa de vârstă 26-43 de ani, la 37,8% în grupa 44-54 de ani şi 38,2% peste 55 de ani.

Diferenţele sunt foarte mici, însă ele cresc pe măsură ce ne uităm în partea de sus a intervalului, ajungând la 7-8% la cele mai mari salarii de pe acelaşi post.

Ipoteze privind cauzele acestor discrepanţe şi potenţiale arii de intervenţie, după cum urmează:

- În general, problema nu rezidă într-o discriminare directă, ci mai degrabă într-o diferenţă de oportunităţi pentru a accesa profesii şi locuri de muncă bine plătite

- De asemenea, ponderea mare a muncii neremunerate în rândul femeilor (activităţi casnice şi de îngrijire) limitează oportunităţile de educaţie şi carieră. Un impact similar îl are şi ”penalitatea” maternităţii care creează un dezavantaj semnificativ (a se vedea saltul decalajului salarial în grupa de vârstă cu cea mai mare incidenţă a maternităţii)

- Segregarea sectorială şi profesională, în general, bazată pe elemente culturale adânc înrădăcinate din copilărie, chiar dacă motivele iniţiale ale acestei segregări (de ex. efortul fizic al anumitor activităţi) au dispărut, direcţionează femeile către domenii mai slab remunerate

- Este posibil ca diferenţele de atitudine şi comportament, la fel, izvorâte din elemente culturale, să avantajeze bărbaţii, care sunt mai asertivi în a-şi negocia drepturile, de aceea sunt mai bine reprezentaţi în partea superioară a intervalului statistic.