Dorin Oancea, editorialist Mediafax | Când duduitul economiei nu reuşeşte să acopere zarva risipei

Aritmetica este simplă, se iau bani de la investiţii, infrastructură şi dezvoltare (citiţi ministerele Dezvoltării Regionale, Transporturi, Fonduri Europene, Comunicaţii) şi se mută la salarii (Administraţie şi Interne, Sănătate, Agricultură, Muncă, Finanţe, Justiţie, SRI, Ministerul Public şi Secretariatul General al Guvernului), la care se adaugă 247 de milioane de lei pentru IMM-uri şi 1,7 miliarde de lei pentru Agricultură. Majorări de bugete apar şi la Parlament, Administraţia Prezidenţială şi, cum altfel, la serviciile de informaţii.

Sigur că toate acestea sunt însoţite de anunţul creşterii PIB cu 5,8%, peste estimarea Finanţelor de la construcţia bugetului, de 5,2%.

Cum modul de cheltuire al banilor este clar, întrebarea pe care trebuie să o punem este dacă bugetul va putea fi alimentat pe măsura acestor creşteri, chiar şi în condiţiile unui spor al PIB peste aşteptări. Să privim cifrele.

Anul 2017 a adus creşteri ale încasărilor la buget în fiecare lună, cu excepţia lunii ianuarie, influenţată de scăderea TVA de la 24% la 20% şi de activitatea economică a lunii precedente. Primul semestru a înregistrat creşteri faţă de perioada similară a anului trecut cu 3,966 miliarde lei, în iulie înregistrându-se cea mai mare încasare la buget din istoria ANAF, de 21,77 miliarde de lei, urmare a creşterii eactivităţii economice a lunii iunie. .

În primele şapte luni ale anului avem o creştere a încasărilor de 5,9 miliarde lei, la un total de 122,933 miliarde lei, totul pe fondul scăderii TVA şi a accizelor. ANAF a realizat încasări în luna mai în proporţie de 99,41% (minus 94 milioane de lei), în iunie de 102,81% (plus 448 milioane lei) şi în iulie de 101,61% (plus 336 milioane de lei).

Aritmetica şi mai simplă decât cea de mai sus este că veniturile bugetului au fost în acest an în creştere, inclusiv în perioade în care s-a lăsat cu demiteri pentru, se spune, nerealizări, aşa cum a fost a şefului ANAF Bogdan Stan, dar cheltuielile au fost chiar mai mari decât veniturile în creştere, iar aici nu am avut parte de nicio demitere.

Dacă Guvernul nu s-ar fi lansat în cheltuieli mult peste posibilităţi şi ar fi mers în linie cu realizările anului trecut România pur şi simplu nu ar fi avut deficit public. Să zicem că ideea deficitului ar fi de acceptat în condiţiile în care cheltuielile ar fi reprezentat investiţii; nu este aşa, în şapte cazuri de rectficare pozitivă din zece anunţate de ministrul Finanţelor banii merg pe creşteri de salarii şi pensii, inclusiv 181 de milioane de lei pentru salariarea personalului clerical.

În condiţiile în care foamea de bani a bugetului se va manifesta permanent şi în creştere, este de aşteptat ca presiunea asupra mediului de afaceri să crească în mod dureros, fie prin măsuri legislative, luate chiar împotriva opiniei majorităţii – cazul split TVA este cel mai recent şi la îndemână, fie prin controalele tot mai dese ale inspectorilor fiscului.

Iar duditul economiei nu va izbuti să acopere zarva risipei.