Economia Rusiei ar putea reveni la nivelul de dinainte de război abia la sfârşitul deceniului

Documentul, o evaluare a impactul izolării economice a Rusiei, prezintă o imagine cu mult diferită faţă de declaraţiile publice ale oficialilor. Bloomberg a cercetat o copie a raportului, redactată pentru o întâlnire cu uşile închise a oficialilor de rang înalt pe 30 august.

Două dintre cele trei scenarii prezentate în raport arată că problemele economice vor accelera anul viitor, economia revenind la nivelul de dinainte de război abia la sfârşitul deceniului sau chiar mai târziu. Oficialii susţin că economia va atinge nivelul minim anul viitor cu 8,3% sub nivelul din 2021, în timp ce scenariul de „stres” prevede minimul din 2024 la 11,9% sub nivelul de anul trecut.

Toate scenariile proiectează o presiune în creştere a sancţiunilor, cu şanse periculoase ca un număr tot mai mare de state să se alăture acestora. Privarea bruscă a Europei de petrol şi gaze ruseşti poate afecta şi capacitatea Kremlinului de a-şi aproviziona propria piaţă, se arată în raport.

Dincolo de restricţiile în sine, care acoperă aproximativ un sfert din importuri şi exporturi, raportul detaliază modul în care Rusia se confruntă acum cu o „blocadă” care „a afectat practic toate formele de transport”, sabotând şi mai mult economia ţării. Limitele tehnologice şi financiare sporesc presiunea. Raportul estimează că în jur de 200.000 de specialişti IT ar putea părăsi ţara până în 2025, prima prognoză oficială privind extinderea exodului de specialişti în domeniu.

În mod public, oficialii spun că lovitura încasată în urma sancţiunilor a fost uşor de gestionat, cu o contracţie posibil mai mică de 3% în acest an şi chiar mult mai mică în 2023. Economiştii externi au ajustat şi perspectivele pentru 2022, respingând previziunile iniţiale privind o recesiune profundă, deoarece economia a rezistat mai bine decât se aştepta.

Documentul solicită o serie de măsuri care să uşureze şi mai mult impactul restricţiilor pentru ca economia să îşi revină la nivelurile de dinainte de război în 2024 şi să crească constant după aceea. Dar paşii includ multe dintre aceleaşi măsuri de stimulare a investiţiilor pe care guvernul le-a promovat în ultimul deceniu, când creşterea a stagnat în mare măsură chiar şi fără sancţiuni.

Întrebat despre raportul Bloomberg, marţi dimineaţa, la Vladivostok, ministrul Economiei, Maxim Reshetnikov, a numit previziunile drept o serie de „estimări analitice pe care le-am folosit pentru a calcula ce s-ar întâmpla dacă nu rezistăm agresiunii occidentale”, potrivit Tass.

În următorul an sau doi, raportul avertizează iminenţa pericolului unor „volume reduse de producţie într-o serie de sectoare orientate spre export”, de la petrol şi gaze până la metale, produse chimice şi produse din lemn. Deşi o oarecare revenire este posibilă mai târziu, „aceste sectoare vor înceta să mai fie motoarele economiei Moscovei”.

O întrerupere completă a gazului către Europa, principala piaţă de export a Rusiei, ar putea costa până la 400 de miliarde de ruble (6,6 miliarde de dolari) pe an în venituri fiscale pierdute, potrivit raportului. Nu va fi posibil să se compenseze pe deplin vânzările pierdute cu noi pieţe de export chiar şi pe termen mediu.

Ca urmare, producţia va trebui redusă, ameninţănd obiectivele Kremlinului de extindere a livrărilor interne de gaze, se arată în raport. Lipsa tehnologiei necesare pentru instalaţiile de gaz natural lichefiat este „critică” şi poate împiedica eforturile de a construi altele noi.

Planurile Europei de a opri importul de produse petroliere ruseşti -- aproximativ 55% din exporturi au fost direcţionate către statele europene în 2021 -- ar putea declanşa reduceri drastice ale producţiei, lăsând şi piaţa internă lipsită de combustibil.

Producătorii de metale pierd 5,7 miliarde de dolari pe an din cauza restricţiilor, se arată în raport.

Dacă economia mondială intră în recesiune, avertizează raportul, exporturile Rusiei s-ar putea reduce şi mai mult. Acest lucru ar putea declanşa o scădere a rublei şi o creştere a inflaţiei.

În ceea ce priveşte importul, „principalul risc pe termen scurt este suspendarea producţiei din cauza lipsei de materii prime şi componente importate”. Pe termen lung, incapacitatea de a repara echipamentele importate ar putea limita permanent creşterea.