Economia, sufocată de austeritate în Italia. Costurile de finanţare nu scad

Produsul Intern Brut al Italiei a scăzut cu 2,5% în trimestrul al doilea raportat la aceeaşi perioadă a anului trecut, şi cu 0,7% faţă de primele trei luni ale anului, Monti încercând să facă pe plac pieţelor de obligaţiuni prin scăderea cheltuielilor statului şi creşterea taxelor, potrivit unei analize Bloomberg.

Deşi premierul tehnocrat instalat anul trecut la Roma va reuşi să aducă în acest an deficitul bugetar sub limita dictată de UE, de 3% din PIB, Italia plăteşte încă dobânzi alarmante pentru a se împrumuta. Randamentul obligaţiunilor de stat cu maturitatea la 10 ani, indicatorul de referinţă al costurilor de finanţare, este apropiat de 6% şi depăşeşte cu mai mult de 4,4 puncte procentuale dobânda plătită de Germania.

Austeritatea lui Monti a coborât diferenţa dintre dobânzile Italiei şi cele ale Germaniei cu numai 0,78 puncte procentuale din noiembrie 2011, când a avut loc învestirea premierului italian.

Monti mai are opt luni de mandat şi încearcă să evite semnarea unui acord de finanţare externă. Italia a intrat într-o alianţă de facto cu Spania, condusă de premierul Mariano Rajoy, care nu vrea să-şi păteze mandatul cu un "bailout" însoţit de cedarea suveranităţii fiscale.

Campania celor doi se concentrează pe relaxarea condiţiilor în care cele două state ar putea obţine ajutor extern. Un bailout fără condiţii de austeritate care să echivaleze cu cedarea suveranităţii fiscale devine un împrumut la dobânzi mici, o garanţie pentru pieţe că statul va rămâne solvabil în viitorul previzibil.

"Cu cât se prelungeşte rezistenţa lui Rajoy, cu atât va sângera mai mult Italia. De aceea cred că vom vedea presiuni mai insistente din partea lui Monti", comentează pentru Bloomberg Mujtaba Rahman, analist la Eurasia Group, Londra.

Politicienii italieni se pregătesc de campania pentru parlamentarele de anul viitor, iar Monti nu poate conta pe prea mult sprijin din partea alegăturilor faţă de măsurile sale de austeritate, menite să întărească încrederea investitorilor în Italia.

Pe plan european, Monti se împiedică la tot pasul de opoziţia Germaniei faţă de acţiuni coordonate pentru reducerea costurilor de finanţare ale statelor din sud, dar şi de percepţia investitorilor că Italia este legată de Spania.

Influenta bancă americană Goldman Sachs şi-a redus deţinerile de obligaţiuni guvernamentale italiene cu 92%, la 191 milioane de dolari la sfârşitul celui de-al doilea trimestru, deşi îşi crescuse expunerea pe Italia în primele trei luni ale anului. Goldman şi-a sporit de asemenea deţinerea de derivate financiare de credit pe Italia, pariind pe falimentul ţării.

Unul dintre miniştrii lui Monti, Francesco Profumo de la Educaţie, a declarat joi într-un interviu pentru Bloomberg că Executivul de la Roma a purtat discuţii îndelungate privind o posibilă solicitare către fondurile de urgenţă ale zonei euro, să cumpere obligaţiuni italiene pentru a reduce costurile de finanţare ale statului.

Monti i-a enervat pe parlamentarii germani într-un interviu publicat pe 5 august de revista Der Spiegel, afirmând că liderii guvernelor europene ar trebui să fie mai independenţi de legislaturi. O zi mai târziu, premierul italian a emis un comunicat în care îşi reafirmă credinţa în democraţie. În aceeaşi zi, Wall Street Journal a publicat un interviu luat cu o lună în urmă lui Monti, în care premierul declară că diferenţa dintre dobânzile Italiei şi cele ale Germaniei ar fi de 12 puncte procentuale dacă fostul premier Silvio Berlusconi ar fi rămas la putere.

Partidul fostului lider susţine în Parlament Guvernul tehnocrat al lui Monti şi a transmis semnale că ar putea retrage acest sprijin.