Economistul Florin Cîţu îi cere directorului FMI să nu aprobe un nou acord cu România

"FMI a fost spectator în timp ce stocul de arierate s-a dublat comparativ cu 2008 şi a rămas apoi la acest nivel. FMI a fost spectator şi a privit cum companiile de stat, care ar fi urmat să fie privatizate, au rămas o gaură pentru resursele bugetare. FMI a fost spectator şi a privit cum banca centrală ratează propriile ţinte de inflaţie în fiecare an (inflaţia a fost mai mare decât ţintele). FMI a fost spectator şi a asistat cum salariile din sectorul public au fost tăiate doar pentru şase luni şi apoi reîntregite în doi ani, în timp ce restul economiei rămânea în criză, iar şomajul continua să crească. FMI a fost spectator în timp ce propriile estimări privind performanţa economiei au fost prea optimiste în fiecare ani începând cu 2009", se arată în scrisoarea deschisă transmisă de analistul Florin Cîţu directorului general al FMI, Christine Lagarde.

Christine Lagarde se află luni şi marţi în România, urmând să susţină la Bucureşti un discurs despre identificarea unei "noi paradigme de creştere" economică în regiune.

"Vă scriu pentru a vă ruga să nu mai semnaţi un nou acord stand-by între România şi FMI chiar dacă un asemenea acord va fi etichetat ca «preventiv». Din păcate, aceasta este singura opţiune viabilă pentru ca economia românească să revină pe creştere şi pentru ca clasa politică să-şi asume reformele economice. Într-adevăr, relaţia FMI-România este una veche. Cea mai mare parte dintre acordurile stand-by cu toate că nu au fost finalizate au contribuit la designul actual al economiei româneşti. Până la ultimele două acorduri această contribuţie a fost în mare parte pozitivă. Cu toate acestea, începând din 2009 relaţia FMI-România nu a fost una benefică pentru economie sau pentru populaţie", consideră economistul.

O misiune a FMI vine miercuri la Bucureşti pentru discuţii privind un nou acord de împrumut cu România, la o zi după ce se încheie vizita directorului general al Fondului. Consiliul Director al FMI a avizat, la sfârşitul lunii iunie, cu trei derogări, ultimele evaluări ale acordului cu România. Autorităţile au precizat anterior că doresc ca un nou acord să fie încheiat pentru o perioadă de doi ani.

Cîţu aminteşte că la startul celor două programe stand-by promisiunea implicită a fost că reformele stipulate în acorduri vor produce creştere economică. Analistul este de acord că majoritatea soluţiilor, cu excepţia creşterii TVA şi a «managementului privat la companiile de stat» ar fi antrenat creşterea economică. Din nefericire, spune Cîţu, tocmai soluţiile de susţinere a creşterii economice au fost cele pe care clasa politică le-a amânat permanent. Mai mult, amânările repetate ale reformelor economice au fost aprobate de către fiecare misiune FMI, care a dat notă de trecere după toate vizitele trimestriale.

În opinia analistului, dacă FMI ar fi "forţat" ca oricare dintre aceste ţinte să fie îndeplinite, astăzi România nu ar fi avut un PIB potenţial de sub 1%, în scădere de la 5,5% în 2008. Sau, România nu ar fi avut încă cea mai mare inflaţie din UE, fiind totodată cea mai saracă ţară.

El afirmă că România trebuie să se împrumute la rate înalte pentru a susţine un sector public în creştere, având cel mai înalt cost din regiune, în timp ce creşterea economică din ultimii patru ani s-a "stabilizat" aproape de zero.

"În aceste circumstanţe, singurul lucru pe care România poate să-l facă este de a acumula mai multă datorie pentru a plăti datoriile vechi. Când tragem linie, ultimii patru ani de «reforme» lasă România într-o stare mai proastă decât a fost în 2008: PIB potenţial semnificativ mai mic, datorie publică de aproape patru ori mai mare, şomaj mai ridicat, un stoc de arierate aproape dublu faţă de 2008, niciun progres în privatizare, salariile publice la 7,4% din PIB, pondere mai mare decât în 2007, an cu creştere economică de 5%, cheltuieli curente ca procent din total cheltuieli la nivelul maxim din 1989, şi, desigur, cu inflaţie ridicată", a mai spus analistul economic.

Cîţu afirmă că acest rezultat nu este doar efectul unor propuneri economice inadecvate. Cu toate acestea, el susţine că a creşte taxele în mijlocul unei recesiuni este un sfat economic prost potrivit oricărui manual de economie.

"Situaţia actuală este mai mult rezultatul faptului că FMI a «subvenţionat» corupta clasă politică românească. De fiecare dată când FMI a acceptat să relaxeze condiţiile iniţiale, pentru ca programele să nu fie declarate off-track, a împins de fapt România şi populaţia mai departe de prosperitate şi a dat clasei politice încă un argument pentru a se comporta la fel şi în în viitor", se arată în scrisoarea transmisă către Christine Lagarde.

Cel mai bun exemplu, potrivit lui Cîţu, este anunţul recent al FMI potrivit căruia acordul 2011-2013 a fost finalizat cu succes, decizie care nu ajută economia României.

"Faptul că FMI spune că este acceptabil să ai deficit bugetar mare produs de salariile publice, în timp ce economia stagnează, nu este o atitudine care să revigoreze creşterea economică. La fel cum nu poate susţine creşterea economică ratarea de către BNR a ţintei privind activele externe nete şi inflaţia, sau nefinalizarea vreunei privatizări în cei patru ani de acord. Sau ratarea ţintei de arierate, nu doar în 2012, ci în toţi anii începând cu 2009. Încheierea cu succees a acordului în aceste circumstanţe ajută doar clasa politică şi instituţiile sale să câştige mai multe putere, dar nu ajută economia României sau pe români. Sunt sigur că dumneavoastră şi FMI sunteţi conştienţi de aceste lucruri", a adăugat Cîţu în scrisoarea către şefa FMI.

El vede că istoricul ultimelor două acorduri cu România, influenţat probabil de puternica presiune la care este supusă în ultimii ani instituţia internaţională, nu va putea determina autorităţiile şi instituţiile publice să angajeze reforme reale, de altfel foarte importante pentru economia românească, iar singura soluţie ar fi transferul total al responsabilităţilor către factorii de putere locală, pe care piaţa îi poate sancţiona mult mai uşor dacă nu există o aparentă exigenţă a creditorilor internaţionali.

"Stimată Doamnă Lagarde, până acum clasa politică românească şi instituţiile publice, inclusiv cele independente, şi-au ascuns incompetenţa sub «umbrela» FMI . «Succesul» finalizării celor două acorduri a dat clasei politice dreptul să continue modul său de «doing business», mergând mai departe chiar dacă rezultatul pentru economie şi populaţie este dezastruos. Semnând un nou acord stand-by cu România doar veţi da mai mult putere clasei politice şi instituţiilor publice independente să păstreze acest status quo (stare de fapt n.r.) şi să menţină România ca cea mai săracă economie din UE, cu cea mai înaltă inflaţie. Economia românească este prea săracă şi prea afectată pentru a susţine încă doi ani de amânări ale reformelor. În fapt, semnând un nou acord, FMI va da un semnal clar că interesul său se raliază clasei politice şi nu însănătoşirii economiei României şi prosperităţii cetăţenilor", afirmă economistul.

La finalul scrisorii, Cîţu aminteşte că în aprilie 2008 a scris o opinie în care cerea autorităţiilor să semneze un acord stand-by cu FMI, idee pe care a insistat până la finele acelui an, fiind convins la acel moment că instituţia internaţională este singura capabilă de a forţa clasa politică românească să implementeze reformele.

"Este trist că ultimii patru ani mi-au arătat că FMI este mai interesat de propria imagine publică decât de rezultatul acestor acorduri. Din acest motiv, vă rog respectuos, să nu semnaţi o nouă înţelegere cu România şi să tranferaţi responsabilitatea reformei către clasa politică, căreia de fapt îi aparţine", încheie Cîţu scrisoarea transmisă directorului FMI.

Cel mai recent acord al României cu FMI şi UE, în valoare de 5 miliarde de euro, a fost tratat de autorităţile române ca preventiv, fără să fie trase fonduri, după o înţelegere de tip stand-byde circa 13 miliarde de euro semnată în 2009 şi finalizată în 2011.

Ultimul acord a fost parafat în primăvara anului 2011, în continuarea acordului început în 2009, şi trebuia să se încheie în martie 2013. Board-ul FMI a aprobat în martie cererea autorităţilor române de extindere cu trei luni a acordului, pânã la sfârştul lunii iunie, astfel încât Guvernul să aibă timp să reducă arieratele şi să adopte măsuri de îmbunãtţire a managementului companiilor de stat.