Dacă pentru ţările nordice, mult mai ordonate din punct de vedere fiscal, impactul unei astfel de decizii ar fi unul limitat, în cazul Franţei sau Italiei se vor pune din nou sub semnul îndoielii guvernarea lor politică şi economică.
Planul german cuprinde reformarea mai multor paliere şi gravitează în jurul „automatizării sancţiunilor” aplicate ţărilor cu deficite bugetare excesive. Franţa şi Italia s-au opus până acum ferm unei astfel de măsuri.
Astfel, Comisia Europeană ar primi atribuţii sporite în sancţionarea unui stat indisciplinat fără a se consulta cu Consiliul European, care reuneşte şefii de stat din zona euro, sau cu guvernele statelor membre. Planul prevede recurgerea la sancţiuni financiare drept „arme preventive” înainte de a „tăia răul de la rădăcină”. Planul menţionează posibilitatea ca statele sau Comisia să se poată plânge de o încălcare a obligaţiilor fiscale către Curtea Europeană de Justiţie.
Germania propune din nou instituirea unui „comisar de stabilitate” care ar avea putere directă de decizie în privinţa utilizării fondurilor structurale europene.
Berlinul anticipează o „reducere a suveranităţii automate” pentru statele europene care, începând cu 2013, vor apela la FESF. UE, la propunerea FESF, ar urma să deţină un „drept de veto” în privinţa bugetelor adoptate de parlamentele naţionale ale statelor în cauză.