Este SUA în recesiune? Locurile de muncă şi PIB-ul spun poveşti diferite

După o regulă de bază des citată, asta înseamnă că cea mai mare economie din lume se află în recesiune.

Dar lucrurile sunt ceva mai complicate.

Definiţia "două trimestre" este la îndemână pentru analişti, jurnalişti şi publicul larg. Dar nu este modul în care economiştii se gândesc la ciclurile economice, în parte pentru că PIB-ul este o măsură care poate fi influenţată de factori precum cheltuielile guvernamentale sau comerţul internaţional.

În schimb, ei se concentrează pe datele privind locurile de muncă, producţia industrială, cheltuielile şi veniturile - iar creşterea locurilor de muncă, în special, rămâne puternică în Statele Unite, angajatorii americani angajând mai mult decât se aşteptau în iunie şi majorând salariile.

În ceea ce priveşte partea negativă, datele privind consumul pentru luna mai, publicate săptămâna trecută, au arătat că cheltuielile şi venitul disponibil au scăzut pe o bază ajustată la inflaţie. Acest lucru a declanşat o serie de previziuni sumbre pentru luna iunie şi a sporit speculaţiile potrivit cărora o încetinire a creşterii economice va veni în curând, dacă nu cumva este deja aici.

Săptămânile următoare vor include, probabil, dezbateri aprinse despre sănătatea reală a economiei. Dacă SUA se îndreaptă spre o recesiune sau se află deja în recesiune este o preocupare din ce în ce mai mare pentru directorii executivi ai companiilor şi angajaţii acestora, pentru Rezerva Federală şi pentru administraţia preşedintelui Joe Biden.

O recesiune este mereu o scăderea a PIB două trimestre la rând? De obicei, dar nu întotdeauna

De exemplu, PIB-ul din 2001, după revizuiri, a scăzut în primele trei luni ale anului, şi-a revenit în următoarele trei luni şi a scăzut din nou în toamnă.

Chiar dacă nu au existat două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului, situaţia a fost definită ca recesiune, deoarece ocuparea forţei de muncă şi producţia industrială erau în scădere.

Recesiunea pandemică COVID-19 a durat doar două luni, au stabilit ulterior economiştii, din martie până în aprilie 2020, chiar dacă scăderea abruptă a activităţii economice în acele săptămâni a însemnat că PIB-ul s-a contractat în ansamblu atât în primul, cât şi în al doilea trimestru al anului.

În Statele Unite, decizia oficială este luată de un grup de economişti convocat de Biroul Naţional de Cercetare Economică şi, uneori, vine la un an sau mai mult după ce s-a întâmplat.

Grupul privat de cercetare non-profit defineşte recesiunea ca fiind "o scădere semnificativă a activităţii economice care se extinde în întreaga economie şi care durează mai mult de câteva luni".

Grupul se concentrează pe lucruri precum locurile de muncă şi producţia industrială, care sunt măsurate lunar, nu trimestrial, precum PIB-ul, şi examinează profunzimea oricăror schimbări, cât de mult par să dureze scăderile şi cât de larg se răspândesc problemele.

Există compromisuri

În cazul pandemiei, de exemplu, profunzimea pierderilor de locuri de muncă, de peste 20 de milioane de posturi, a compensat faptul că creşterea a fost reluată rapid, ceea ce a determinat grupul să numească oficial situaţia drept recesiune la începutul lunii iunie, înainte de sfârşitul celui de-al doilea trimestru.

În timp ce fiecare dintre cele trei criterii - profunzime, difuzie şi chiar durată - "trebuie să fie îndeplinit individual într-o anumită măsură, condiţiile extreme relevate de un criteriu pot compensa parţial indicaţiile mai slabe ale altui criteriu", spune grupul.

Deşi "regula celor două trimestre" are avertismente şi excepţii, nu a existat niciodată o recesiune declarată fără o pierdere de locuri de muncă. Locurile de muncă sunt adăugate în SUA cu sute de mii de locuri de muncă lunar.

Ritmul va încetini probabil, dar ar trebui să se producă o inversare bruscă pentru ca actuala creştere a locurilor de muncă să se transforme într-una care să semene cu o recesiune.

Producţia industrială, un alt factor care a jucat un rol important în declararea recesiunii din 2001, a crescut de asemenea în mod constant, cel puţin până în luna mai.

Din 1950, Statele Unite nu au mai înregistrat o contracţie a PIB-ului timp de două trimestre la rând care să nu fie asociată cu o recesiune, ceea ce ar putea face ca actuala dezbatere "suntem sau nu suntem" să fie şi mai controversată.

Discuţiile despre o recesiune şi previziunile potrivit cărora economia SUA se îndreaptă spre una pot avea un impact asupra a ceea ce se va întâmpla în continuare. Directorii executivi, investitorii şi consumatorii obişnuiţi iau decizii cu privire la unde şi cum să cheltuiască banii în funcţie de modul în care cred că vor evolua vânzările, profiturile şi condiţiile de angajare.

Economistul Robert Shiller a prezis în luna iunie că există "şanse mari" ca SUA să intre în recesiune, ca urmare a unei "profeţii care se autoîmplineşte", deoarece consumatorii şi companiile se pregătesc pentru ce e mai rău. "Frica poate deveni realitate", a declarat acesta pentru Bloomberg.

Recesiunile vin în multe forme. Ele pot fi profunde, dar scurte, precum recesiunea pandemică, care a trimis pentru scurt timp rata şomajului la 14,7%. Sau pot fi profunde şi marcante, precum Marea Recesiune sau Depresiunea din anii 1930, fiind nevoie de ani de zile pentru ca piaţa muncii să recupereze terenul pierdut.

Economiştii şi analiştii au semnalat recent posibilitatea ca următoarea recesiune din SUA să fie una uşoară. Chiar şi cele mai scurte şi mai slabe recesiuni au tăiat locurile de muncă de pe statele de plată cu peste 1%, ceea ce ar însemna în prezent mai mult de un milion şi jumătate de persoane.

O altă idee discutată de unii economişti şi analişti este o "recesiune de creştere", în care creşterea economică încetineşte sub tendinţa de creştere pe termen lung a SUA de 1,5 până la 2% pe an, în timp ce şomajul creşte, dar nu cu mult. Acesta este scenariul trasat de unii factori de decizie ai Fed ca fiind cel mai bun rezultat al recentelor creşteri ale ratelor dobânzilor.