Euro, înfrânt de criza energetică? O toamnă defensivă şi pentru Leul românesc?

Europa resimte adânc efectele crizelor multiple, din energie, geopolitică, inflaţie şi ajustarea forţată a modelului economic.

Cifrele sau schemele teoretice pot rareori să surprindă adâncimea efectelor ramificate din lumea reală.

Felul în care funcţionează industria germană, alimentată de energie ieftină în trecut, dar extrem de scumpă acum, s-a modificat semnificativ.

Resurse care nu pot fi găsite în cantităţi suficiente, precum gazele pentru industria chimică, impun ajustări importante sau chiar înlocuirea unor segmente cu importuri, cu efecte sociale şi economice aspre, se arată în analiza casei de brokeraj pe pieţe internaţionale XTB România.

Efectele sunt larg răspândite.

Cine şi-ar fi imaginat că scumpirea dioxidului de carbon lichefiat ar ajunge să pună în pericol producţia de bere din Belgia (mai mulţi producători au anunţat riscul) sau chiar Polonia (producătorul Carlsberg a descris posibilitatea)?

Scumpirea CO2 lichid e un efect secundar al opririi activităţii de fabricare a îngrăşămintelor, iar preţurile ingredientului necesar pentru acidularea berii au crescut de peste 13 ori pentru un producător de bere belgian.

Dă de gândit şi efectul avut de oprirea, de doar o secundă, a alimentării cu energie electrică, la una dintre cele mai mari brutării din Suedia, întrerupere care a indus probleme ce au afectat producţia săptămâni la rând.

Managementul spunea că nu îşi poate imagina cum s-ar descurca în condiţiile unor pene de curent repetate, care totuşi sunt posibile în această iarnă.

Euro arătase, în sesiunile dinaintea zilei de marţi, 13 septembrie (ziua nu a fost norocoasă pentru moneda unică), o tendinţă de revenire.

BCE părea a pregăti o nouă creştere, chiar şi de 0,75 puncte a dobânzii de referinţă, mai ridicată şi, deci, mai atractivă pentru depozite în Europa decât scenariile vehiculate cu doar câteva luni în urmă.

În acelaşi timp, semne bune se arătau din piaţa energiei: prin contrast cu nivelurile ameţitoare atinse în august, de peste 340 EUR/MWh pentru gaz, cotaţiile au ajuns pe 12 şi 13 septembrie în zona 180-190 EUR/MWh (hub-ul din Amsterdam).

Astfel, de la minimul din 6 septembrie (sub 0.99) până la vârful de aproape 1.02 din 12 septembrie, EUR/USD a recuperat 3.3%, o variaţie semnificativă pentru domeniul valutar, obişnuit cu fluctuaţii mai restrânse.

E drept, Euro a pierdut în faţa dolarului aproximativ 11% anul acesta, până la închiderea din 12 septembrie, aşa că partea „grea” a recuperării era, oricum, doar într-un viitor ipotetic, arată analistul XTB.

Totuşi, chiar şi acele aprecieri au fost în mare parte spulberate după datele din SUA.

Inflaţia a avansat cu 8,3% în august faţă de anul anterior şi cu 6,3% anual în versiunea care scoate din joc segmentul de alimente şi energie.

Faţă de iulie, preţurile au crescut în august cu 0,1%, deşi aşteptările erau de scădere cu 0,1%.

Ritmul anual al inflaţiei încetineşte, dar mai lent decât se spera (8,1% era valoarea estimată), şi varianta ajustată cu energia şi alimentele chiar accelerează, iar aceasta înseamnă că e mai probabil acum ca Fed să crească dobânda în SUA pe 21 septembrie la 3 - 3,25%, adică cu 0,75 de puncte.

Atât de mare a fost surpriza, încât acum (pe 13, la închidere) este aproape 1 şansă din 3 ca dobânda să crească cu un întreg punct procentual.

Pentru acest scenariu, investitorii nu erau pregătiţi. Dolarul american a făcut rapid cale întoarsă, trecând pe plus în raport cu Euro (înainte de anunţ, pieţele erau destul de relaxate şi mizau pe cifre care să nu se opună alunecării lente a dolarului) şi bursele au revizuit drastic aşteptările, spune Claudiu Cazacu.

Indicele S&P500 a pierdut în doar 30 de minute peste 120 de puncte, adică aproape 3%, ceea ce este foarte mult.

Euro a scăzut rapid şi a continuat pe parcursul şedinţei, ajungând, iarăşi, sub paritate, valorând 0.9968 dolari americani la închiderea zilei de 13.

S&P500 a înregistrat cea mai proastă sesiune de după iunie 2020, pierzând 4,3%, iar indicele Nasdaq a coborât cu 5,2%.

În Europa, ministrul economiei din Germania a avertizat asupra riscului recesiunii anul viitor, iar Franţa a revizuit estimările pentru 2023 cu 0,4 puncte, la o creştere de doar 1%.

Astfel, BCE are de gestionat o situaţie cu marje mici de eroare: nu poate fi prea aspră cu dobânzile, altfel riscă să plonjeze economia într-o recesiune dificilă, dar nu poate fi nici prea blândă, pentru că un Euro prea slab, oglindind dobânzi prea mici, ar însemna că inflaţia se intensifică prin presiunea produselor importate.

Dacă inflaţia continuă să surprindă în sus, totuşi, sau dolarul urmează tendinţa de apreciere pronunţată, ample majorări de dobândă devin aproape inevitabile.

Până la cifrele de inflaţie din SUA, Euro părea a primi o bună şansă pentru o revenire de durată.

Acum, acel proces pare amânat, iar poziţionarea actuală a pieţei, alături de apropierea unei ierni dificile din perspectiva aprovizionării cu energie par a nu favoriza moneda unică.

Totuşi, episoade corective pot apărea, iar viteza aprecierii Euro, chiar fără o schimbare îndelungată a trendului, poate fi surprinzătoare.

În cele din urmă, însă, o eventuală calmare a crizei din energie ar fi un ingredient important într-o refacere mai durabilă a încrederii în moneda unică europeană.

În România, leul se află de o săptămână în alunecare rapidă în raport cu Euro, pierzând aproape întregul avans din august şi primele zile din septembrie, se arată în analiza XTB.

Totuşi, presiunea pe Euro din piaţa valutară ar putea sprijini, pentru o vreme, din nou leul.

O tendinţă de durată de apreciere a leului e, însă, dificil de întrevăzut, şi nu se aliniază cu deficitul de cont curent sau cu provocările induse de creşterea dobânzilor.

Creşterea de 63% faţă de primele 7 luni ale anului trecut a deficitului de cont curent, la 14,9 mld. Euro, înseamnă o accelerare îngrijorătoare, după un ritm de 40% în primele 5 luni, 44% în primele 6 luni şi 54% în trimestrul al doilea.

E drept, factura la energie este un motor important al deficitului, dar în condiţiile în care situaţia geopolitică nu se schimbă semnificativ, fenomenul ar putea persista.

Investiţiile străine directe, în creştere de la 3,8 la 5,5 mld. Euro, acoperă doar puţin mai mult de o treime din deficitul de cont curent, la rândul său condus de deficitul comercial de 17,85 mld. Euro.

În acelaşi timp, povara datoriei publice este în creştere, iar dobânzile, în valoare totală de aprox 26 mld. lei, de 2,5 ori faţă de nivelul din 2019, ar putea însemna aproximativ 1,9% din PIB anul acesta.

Chiar şi fără o nouă creştere, actualul palier al dobânzilor suverane (în jur de 8%/an pentru titlurile pe 10 ani) înseamnă un cost important pentru buget, care se măreşte în fiecare an cu deficit bugetar.

Pe termen scurt şi foarte scurt, leul ar putea beneficia chiar de pe urma contextului delicat al Euro, deşi pare a nu mai beneficia de intrările sezoniere din august.

Condiţiile actuale par, pe de altă parte, a favoriza, în cele din urmă, reluarea tendinţei de creştere a EUR/RON, cu episoade potenţial mai volatile spre finalul toamnei – începutul iernii, constată Claudiu Cazacu.