Eventuale măsuri de raţionalizare a gazelor la fabrica BASF ar putea arunca întreaga Euopă în criză

Totul este conectat la fabrica din Ludwigshafen a BASF, un complex industrial de 10 km pătraţi atât de vast, încât compania are propria re­ţea de autobuze pentru a transporta angajaţii de la poartă la locul de muncă.

Acum, însă, odată cu restrân­gerea dramatică a exporturilor de e­nergie rusească către Europa, această interconectivitate ingenioasă este ameninţată.

Fabrica din sud-vestul Germa­niei depinde de gaze ca materie pri­mă şi sursă de energie, consumând aproximativ cât întreaga Elveţie a­nual. Dacă statul german ar fi obligat să raţionalizeze gazele pentru uz industrial în această iarnă, BASF spune că îşi poate reduce consumul într-o anumită măsură. Totuşi, din moment ce complexul din Ludwigshafen este un lanţ valoric interconectat, există un punct în care o scădere a aprovizionării cu gaze ar duce la o închidere totală a acestuia.

Există optimism că raţionaliza­rea poate fi evitată în Germania în acest an, însă chiar şi în acest caz, preţurile ridicate ale gazelor ar putea forţa companii ca BASF să-şi închidă producţia. Iar în cazul BASF nu este clar dacă producţia poate fi restartată mai apoi.

Consecinţele unei eventuale în­chi­deri a complexului din Ludwigshafen ar fi dramatice, nu numai pentru eco­nomia germană, ci pentru întregul continent. Consuma­torii asociază încă iniţialele BASF cu casetele audio şi video, însă compania şi-a vândut această divizie la mijlocul anilor ’90, iar acum vânzările sale sunt în prin­cipal business-to-busi­ness, produsele sale sunt mai puţin vizibile, dar în acelaşi timp mai indis­pensabile.

Produsele chimice fabricate de companie sunt folosite în producţia a orice, de la pastă de dinţi la vitamine şi de la produse de izolare a clădirilor la scutece. Compania este unul dintre cei mai mari producători de ibupro­fen, iar cel mai mare client industrial al său este industria auto.

La Ludwigshafen se produce şi AdBlue, un lichid folosit pentru re­du­cerea poluării aerului de către mo­toarele diesel. O posibilă penurie ar putea opri din circulaţie camioanele la nivelul întregii Europe.

Industria chimică este aşteptată să fie exceptată de la posibile raţiona­li­zări. Întrebarea este însă cât de corect este ca guvernul să ajute BASF să iasă dintr-o situaţie la a cărei creare aceasta contribuit şi de pe urma căreia continuă să profite.

Legăturile BASF cu gigantul rus Gazprom datează din momentul reunificării germane în 1990, când aceasta a încercat să spargă monopolul propriului trader al Germaniei, Ruhrgas. Prin intermediul subsidiarei sale Wintershall, aceasta a co-finanţat construcţia Nord Stream 1 şi Nord Stream 2. Iar colaborarea cu Gazprom a continuat în pofida agresiunii Rusiei.

Pe termen lung, rolul jucat de BASF în crearea actualei crize energetice ar putea să nu fie trecut cu vederea atât de uşor.

Legăturile profitabile ale firmei cu Gazprom continuă şi astăzi, în pofida războiului din Ucraina. BASF şi-a păstrat deţinerea din Wintershall, compania geenrând profituri însemnate în S1 în principal graţie acestei subsidiare. BASF susţine că profiturile vin de pe urma vânzărilor de gaze ruseşti pe piaţa locală, şi nu către UE.

BASF încearcă să recupereze timpul pierdut de câteva luni, începând construcţia unui parc solar în Brandenburg şi unui eolian dincolo de coasta olandeză pentru a se asigura că regenerabilele acoperă o parte în creştere din nevoile sale energetice. Însă menţinerea intactă a lanţului valoric al Ludwigshafen fără gaze ar putea fi o provocare insurmontabilă.