EXCLUSIV Numărul contractelor publice atribuite fără licitaţii a crescut cu 73% între 2009 şi 2015

Numărul invitaţiilor de participare publicate în SEAP a scăzut dramatic în cei şapte ani, de la aproximativ 47.700 de apeluri în 2009, la circa 13.700 în urmă cu un an. Cele mai puţine invitaţii de participare au fost anunţate în 2014, numărul acestora atingând doar 11.200 de anunţuri. De asemenea, a scăzut constant şi numărul anunţurilor de atribuire fără publicarea unui anunţ de participare publicat, de la 9.900 în 2009 la 4.700 în 2015.

„Semnalele pe care le avem arată că anul acesta au fost demarate foarte puţine licitaţii şi avem semnale de îngrijorare legate de intenţia pe care Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a anunţat-o în legătură cu executarea de lucrări în regie proprie. Acest lucru pune în discuţie ce tip de concurenţă dorim să avem în România, dacă atribuim direct lucrări propriei firme. Competiţia va fi denaturată. E un factor care va distorsiona piaţa. Consilierii premierului ne-au comunicat că lucrările de la CNAIR în regie proprie nu vor depăşi 3% din bugetul instituţiei, dar nu sunt convins că se vor limita doar la această valoare. Vom apela la Consiliul Concurenţei pentru a vedea dacă din punctul de vedere al Autorităţii de Concurenţă este respectat cadrul legal”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Antreprenorilor Români de Construcţii (ARACO). El subliniază că situaţia este vizibilă şi pentru proiectele cu finanţare europeană, banii fiind disponibili, dar nefiind activaţi. „Alte ţări, cum ar fi Polonia, Cehia sau Slovacia, deja consumă din banii europeni, însă pentru noi anul acesta este un an pierdut”, conchide Laurenţiu Plosceanu.

La rândul său, Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) arată că, deşi numărul de contracte atribuie prin licitaţie este mic, preţul de intrare în licitaţie este cu 20-30% mai mare decât cel de ieşire din licitaţie.

„Şi în cazul contractelor prin atribuire directă este o scădere minimă de 10%. Ceea ce atestă că, per ansamblu, dacă vorbim de faptul că anual ar trebui să se liciteze contracte în valoare de 15 miliarde de euro, aceasta fiind valoarea totală a achiziţiilor publice în România, la un minim de 10% am avut o economie de 1,5 miliarde de euro. Din păcate, se fac tot felul de aranjamente pentru a ajunge la încredinţare directă şi nu la licitaţie publică, ceea ce nu este în regulă şi ceea ce înseamnă că noi continuăm să utilizăm banii publici în mod discutabil”, a precizat, pentru MEDIAFAX, secretarul general al AOAR.

La 1 ianuarie 2013 a intrat în vigoare o ordonanţă de Guvern prin care pragul atribuirilor directe de contracte publice, fără licitaţie, a urcat de la 15.000 la 30.000 de euro. Ridicarea pragului pentru achiziţiile directe a constituit un avantaj net pentru primarii comunelor şi ai oraşelor mici, la care puţine lucrări depăşesc valoarea de 30.000 de euro. Practic, aproape orice achiziţie comunală se poate face fără licitaţie. Iată câteva exemple: renovarea unei şcoli de dimensiuni mici (P+1) sau a unui cămin cultural, pietruirea a 5-10 kilometri de drum comunal, asfaltarea câtorva kilometri de drum judeţean (care poate fi o bretea până la autostradă sau şosea naţională ori alt drum de legătură), renovarea unui sediu administrativ de dimensiuni medii (primărie, dispensar, post de Poliţie) şi chiar cumpărarea unor autovehicule utilitare necesare administraţiei.

Acestea se adaugă mai vechilor lucrări ce puteau fi atribuite fără licitaţie şi înainte de ridicarea pragului, cum ar fi construirea unor staţii de aşteptare în transportul public, amenajarea unor infochioşcuri, puncte de informare sau crearea şi administrarea unor site-uri web.

De asemenea, potrivit ordonanţei din 2013, achiziţia directă este considerată act administrativ, nu contract comercial, ceea ce înseamnă că poate fi contestată numai în contencios administrativ sau fiscal, iar Consiliul Concurenţei nu poate demara investigaţii. Totodată, la contractele de consultanţă serviciile – fiind „necuantificabile“ – nu mai fac obiectul licitaţiei.