René Benko a fost o figură atât de controversată încât i-au inventat un cuvânt nou: Ösigarh, oligarh austriac. O (a doua) soţie model, 4 copii, cabane şi un iaht gigantic.
Acum, că imperiul său se prăbuşeşte, devorat de faliment, căderea lui este la fel de publică („fumează 12 trabucuri pe zi”, a scris Bild, adunând informaţii de la prieteni). Şi vine să arunce o umbră asupra celui mai precaut dintre politicienii germani: cancelarul Olaf Scholz.
René Benko, un dezvoltator imobiliar în vârstă de 46 de ani, care a demisionat ieri după-amiază din toate rolurile din grupul Signa, a fost al doilea sau al cincilea cel mai bogat om din Austria, în funcţie de clasament: 5,9 miliarde, potrivit Forbes.
Din origini modeste, a crescut într-o casă de 60 de metri pătraţi din Innsbruck. Nu a terminat niciodată liceul. La 20 de ani, a câştigat primul său milion prin renovarea mansardelor. De acolo a fost un crescendo.
A cumpărat magazine şi clădiri în centrul istoric al Münchenului, a cumpărat magazinul Karstadt (dorit de sauditul Mohammed Bin Salman) şi nu există niciun proiect urban german – de la Stuttgart la Frankfurt – care să nu conţină numele lui. Inclusiv în Hamburg, unde Olaf Scholz a fost primar până în 2018.
Dar legăturile sale politice cu cercul conservator din Viena îşi datorează ascensiunea. A fost cazul vicecancelarul austriac Heinz-Christian Strache, surprins pe video acceptând mită, într-un scandal care avea să-i pună capăt carierei. Pe iahtul lui Benko din Ibiza. Cabana lui din Lech am Arlberg era închiriată cu 510.000 de euro pe săptămână în preajma Crăciunului. „Întotdeauna a existat ceva neserios în afacerile lui”, spune economistul Gerrit Heinemann de la Frankfurter Rundshau.
Cum l-a încântat şi pe cancelarul Scholz un astfel de personaj? Trebuie ştiut că Scholz a fost omul puternic al SPD şi apoi primarul Hamburgului din 2011 până în 2018. Au fost anii renaşterii. Portul vechi, abandonat, a fost transformat în oraşul Hafen, docurile din cărămidă roşie au devenit un cartier la modă într-unul dintre cele mai mari proiecte de reamenajare din Europa.
Două proiecte s-au remarcat mai presus de toate: Elbphilharmonie, proiectat de Herzog şi De Meuron (finalizat), şi apoi Elbtower, un zgârie-nori de 245 de metri proiectat de David Chipperfield. Benko, despre care se vorbea deja pe atunci, a câştigat contractul pentru Elbtower. Opoziţia faţă de proiect a fost foarte puternică. Dar Scholz l-a susţinut.
Apoi a sosit Covid, cererile de închiriere de birouri s-au prăbuşit. Creşterea costurilor materiilor prime şi apoi cea a dobânzilor au făcut restul. Banii cu care Benko îşi construise imperiul au lăsat loc unor rate imposibil de plătit.
Benko a ridicat steagul alb, al capitulării. Elbtower a ajuns la etajul 20. Macaralele au fost oprite de câteva luni, în timp ce SPD-ul din oraş se va chinui să găsească un alt dezvoltator.