Fiducia - opţiunea juridică prin care se tranferă drepturi patrimoniale

Potrivit articolului 773 din noul Cod civil al României, fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drpturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari.

Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.

Fiducia este stabilită expres prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. Ea trebuie să fie expresă.

La încetarea contractului, masa patrimonială se transferă la beneficiari sau, în lipsa acestuia, la constituitor. Contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă prin el se realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului.

Părţile contractului de fiducie sunt: constituitor - poate fi orice persoană fizică sau juridică; fiduciar - numai instituţiile de credit, societăţile de investiţii şi de administrare a investiţiilor, societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare, notarii publici, avocaţii; beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terţă persoană.

Concret, în privinţa fiduciarului, legiuitorul a impus limitări cu privire la calitatea de fiduciar, cu scopul de a a evita operaţiunile de spălare de bani şi evaziunea fiscală. Limitarea sferei persoanelor care pot avea calitatea de fiduciar la anumite categorii de persoane diminuează acest risc, întrucât persoanele menţionate în text sunt supuse unui control riguros din partea unor autorităţi specializate, cum sunt de exemplu Banca Naţională, CNVM şi CSA.

Contractul de fiducie, sub sancţiunea nulităţii, trebuie să cuprindă: drepturile reale, drepturile de creanţă, garanţiile şi orice alte drepturi patrimoniale transferate; durata transferului, care nu poate depăşi 33 de ani începând de la data încheierii sale; identitatea constituitorului sau a constituitorilor; identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor; identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puţin regulile care permit determinarea acestora; scopul fiduciei şi întinderea puterilor de administrare şi de dispoziţie ale fiduciarului/fiduciarilor; condiţiile în care fiduciarul dă socoteală constitutorului cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale; intervalele de timp la care fiduciarul dă socoteală beneficiarului şi reprezentantului constituitorului.

Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de fiducie şi modificările sale trebuie să fie înregistrate, la cererea fiduciarului, în termen de o lună, de la data încheierii, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.

Când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt înregistrate, sub aceeaşi sancţiune, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale competent pentru administrarea sumelor datorate bugetelor ale unităţilor administrativ-teritoriale în raza căroa se află imobilul.

Fiducia este opozabilă terţilor de la data menţionării în Arhiva Electronică de Granţii Reale Mobiliare.

Înscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a garanţiilor imobiliare care fac obiectul contractului de fiducie se face în cartea funciară, pentru fiecare drept în parte.

Dacă pentru transmiterea unor drepturi este necesară îndeplinirea unor cerinţe speciale de formă, se va încheia un act separat cu respectarea cerinţelor legale.

Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul răspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul său.