Furnizorii de energie spun că proiectul Ordonanţei de Urgenţă a făcut din România cea mai scumpă piaţă din UE

AFEER îşi manifestă, într-un comunicat, îngrijorarea cu privire la publicarea proiectului de „OUG privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.”

La art. 77 din OUG se prevede: „Contribuţia bănească percepută de la operatori economici care desfăşoară activităţi în domeniul energiei electrice şi termice este egală cu 3% din cifra de afaceri realizată de aceştia". La acest moment, OUG 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei aprobată prin Legea 160/2012 prevede :

”(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale ANRE se asigură integral din venituri proprii.

(2) Veniturile proprii ale ANRE provin din tarife percepute pentru acordarea de licenţe, autorizaţii şi atestări, contribuţii anuale percepute operatorilor economici reglementaţi din sectorul energiei electrice şi termice şi al gazelor naturale, precum şi din fonduri acordate de organisme internaţionale.

(3) Nivelul tarifelor şi contribuţiilor prevăzute la alin. (2) se stabileşte anual prin ordin al ANRE, în condiţiile legii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(7) Excedentul anual rezultat din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se reportează că sursă de finanţare în anul următor. Deficitul se acoperă din sursele anului următor, inclusiv din împrumuturi bancare şi de trezorerie.”

Prin urmare, în prezent, nivelul contribuţiilor se stabileşte în funcţie de nevoile ANRE pentru acoperirea cheltuielilor curente şi de capital, lucru care ne dorim să se întâmple şi în continuare. În măsură în care acest principiu nu este respectat ne vom află în situaţia în care pentru activităţile din domeniul energiei electrice se va introduce o taxare suplimentară. Fondurile obţinute din contribuţii/tarife trebuie să-i acopere doar costurile de operare conform bugetului anual şi nu trebuie să poată fi folosit că un vehicul pentru colectare de fonduri suplimentare pentru bugetul de stat.

Cu titlu de exemplu, în proiectul de ordin privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în anul 2019, contribuţia pentru persoană juridică titulară de licenţă de furnizare/producere care se percepe este 0,1% din cifra de afaceri realizată de acesta în anul anterior din activităţile comerciale ce fac obiectul licenţelor (această cota este cea mai mare din Uniunea Europeană). O creştere la 3% ar însemna o majorare a contribuţiei de 30 ori, ceea ce este peste limita de suportabilitate a furnizorilor de energie electrică, care au profiturile de maxim 2,5%, fiind şi numeroase cazuri în care aceştia au avut pierderi în anul 2017.

Nu în ultimul rând dorim să învederăm faptul că toate taxele, contribuţiile şi impozitele pe care participanţii la piaţă de energie electrică le plătesc se vor regăsi întotdeauna în preţul consumatorului final. În formulă propusă în OUG consumatorul va urmă să suporte o creştere a costului cu factură de energia electrică de cel puţîn 5% doar datorită creşterii acestei contribuţii (prin cascadarea acesteia pe lanţul producere/ transport /distribuţie/ furnizare).

Ne aşteptăm că această creştere, împreună cu îngreunarea condiţiilor de finanţare să ducă la dispariţia unor furizori, pierderea unor locuri de muncă şi în final pierderea unor venituri la bugetul de stat şi scăderea competiţiei pe piaţă de energiei electrice.

Dacă în aparenţă populaţia este protejată prin reglementarea preţului la energie, nu acelaşi lucru se întâmplă cu consumatorii industriali. Aceştia, cel mai probabil, vor fi cei care vor suportă creşteri de preţuri la energie, cu consecinţe nefaste asupra costurilor lor de producţie şi asupra competitivităţii. Efectele vor fi printre cele mai dure: pierderi de cotă de piaţă nu numai la export, ci şi pe piaţa locală, insolvenţe, falimente, pierderi de locuri de muncă. Astfel, aplicarea prevederilor noii Ordonanţe de Urgenţă ar putea conduce, în doar câţiva ani, la pierderi masive de venituri la bugetul consolidat al statului şi posibile relocari ale industriei către alte zone.

Art. 61 din proiectul noii OUG prevede: „pentru perioada 1 martie 2019 – 28 februarie 2022 pentru clienţii casnici furnizarea de energie electrică se realizează în condiţii reglementate, de către ANRE”. De asemenea, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE trebuie „să aprobe şi să publice tarifele aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor casnici pentru perioada 1 martie 2019 – 28 februarie 2022”. Producătorii sunt obligaţi „să livreze furnizorilor de ultimă instanţă, în perioada 1 martie 2019 – 28 februarie 2022, energia electrică necesară asigurării consumului clienţilor casnici pentru care aplică tarife reglementate, în conformitate cu reglementările elaborate de ANRE”. În plus, „preţurile de vânzare ale producătorilor pentru clienţii casnici se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate de ANRE”.

Reamintim, de la 1 ianuarie 2018, piaţa de energie pentru consumatorii casnici a fost liberalizată 100%, ceea ce înseamnă că preţul de furnizare a energiei electrice nu mai este stabilit de autorităţi, ci este negociat liber între consumatori şi furnizori. Reintroducerea aprobării preţurilor de către ANRE înseamnă reîntoarcerea la situaţia anterioară liberalizării. Dar, această liberalizare a fost asumată de către autorităţile de la Bucureşti încă din anul 2012, prin acordul de împrumut cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană. Revenirea la preţuri reglementate în energie poate conduce la reacţii dure din partea Comisiei Europene, inclusiv la declanşarea unor proceduri de infringement şi chiar procese la Curtea Europeană de Justiţie şi amenzi usturătoare.

Pe de altă parte, furnizorii au încheiate contracte cu clienţii finali, casnici şi non-casnici, chiar şi pentru întreg anul 2019. Proiectul de OUG prevede că „diferenţele de costuri de achiziţie din anii 2018 şi 2019 ale furnizorilor, nerecuperate prin preţurile practicate, se vor recupera până la dată de 30.06.2022, conform reglementărilor ANRE”. Sumele sunt, însă, extrem de mari, astfel că doar puţine companii vor putea supravieţui. Furnizorilor, în special celor mici, le va fi greu să internalizeze aceste costuri suplimentare pentru o perioadă atât de lungă, de aceea, cel mai probabil, vor dispărea de pe piaţă. Această înseamnă, pe lângă pierderea unor locuri de muncă şi o restrângere a concurenţei, cu efecte în majorarea preţurilor la consumatorii industriali în această perioadă şi o creştere substanţială a preţurilor pentru consumatorii casnici începând cu luna martie 2022.

De asemenea, investitorii prezenţi pe piaţa din România vor cumpăni mai bine asupra proiectelor pe care le derulează şi cu atât mai mult asupra unora viitoare.

AFEER consideră că este posibil să fi fost cazuri izolate în piaţă de comportament neadecvat dar nu trebuie blamată o întreagă industrie pentru acestea. AFEER militează pentru etică în afaceri de aceea consideră că instituţiile statului ar trebui să cerceteze fiecare caz în parte şi să acţioneze doar acolo unde nu se respectă legislaţia; nu trebuie făcute reguli pentru excepţii.

Menţionăm că poziţia AFEER a fost transmisă autorităţilor române şi europene cu rugămintea de reanalizare a măsurilor propuse prin prisma efectelor pe care aceastea ar putea să le producă în piaţă.

ADEER cuprinde, în prezent, un număr de 34 de membri, furnizori licenţiaţi şi activi pe piaţă de energie electrică din România, cu o cota de piaţă de circa 90% din consumul final.