G8 a pierdut controlul economiei mondiale

De la apariţia crizei, G8, clubul celor şapte naţiuni cel mai puternic industrializate din lume (plus Rusia), s-a limitat să facă declaraţii de principiu, lăsând deciziile la latitudinea grupului G20, a cărui proeminenţă a fost parafată de summitul desfăşurat la Londra la începutul lunii aprilie.

"În ultimii ani nu s-a înregistrat niciun rezultat substanţial la nivelul G7-G8", susţine Richard Portes, cercetător la Şcoala Economică de la Londra.

Acest forum informal creat în 1975 "nu mai este potrivit pentru majoritatea chestiunilor de anvergură. Nu se mai poate vorbi despre mediu, finanţe sau comerţ fără China, India, Brazilia sau Africa de Sud", toate ţări membre ale G20, precizează el.

"Este o iluzie să ne imaginăm o reformă durabilă a sistemului financiar fără să asociem ţara care deţine cele mai mari rezerve de schimb", China, adaugă Barry Echengreen, de la Universitatea Berkeley, din Statele Unite.

Chiar şi cancelarul german, Angela Merkel, apreciază că "formatul G8 nu mai este suficient". "Problemele cu care ne confruntăm nu mai pot fi rezolvate doar de către ţările industrializate", afirma ea joi.

John Kirton, de la Universitatea din Toronto, este însă de părere că G8 joacă un "rol esenţial", stabilind "orientările" grupului G20.

În condiţiile în care şefii statelor G8 se reunesc în L'Aquila, în Italia, în perioada 8 - 10 iulie, majoritatea experţilor apreciază că acest forum ar trebui pur şi simplu să dispară.

"G8 trebuie să-şi anunţe dispariţia (...) dacă se doreşte ca G20 să supravieţuiască şi să funcţioneze", crede Rajiv Kumar, de la Consiliul Indian pentru Cercetare în Domeniul Relaţiilor Economice Internaţionale, de la New Delhi.

"Sfârşitul G8 trebuie programat. Există o contradicţie fundamentală între menţinerea acestei mici echipe şi faptul că ea însăşi a încredinţat marile probleme ale lumii grupului G20", subliniază Charles Wyplosz, de la Institutul de Înalte Studii Internaţionale, cu sediul la Geneva.

În orice caz, chestiunea succesiunii G8 este deja pusă în discuţie, iar G20, care se reuneşte la sfârşitul lunii septembrie în Statele Unite, este un pretendent serios.

"G20 capătă din ce în ce mai mult un rol de motor în stabilirea priorităţilor" mondiale, subliniază Eswar Prasad, de la Universitatea Cornell din Statele Unite.

Însă rezervele cu privire la G20 nu au întârziat să apară. Potrivit lui Eswar Prasad, ţările industrializate au în continuare o pondere prea mare la nivelul grupului şi este nevoie de o reformă pentru ca economiile emergente "să primească asigurări că vocea lor se va face auzită".

Prima reuniune a BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China), desfăşurată la jumătatea lunii iunie în Rusia, pare totuşi să arate că marile ţări emergente nu vor rămâne pasive.

John Kirton este de părere că G20 suferă din cauza "marii sale diversităţi". "China şi Arabia Saudită au concepţii despre democraţie total diferite de restul ţărilor din G20, ceea ce se dovedeşte a fi crucial atunci când este abordată chestiunea reglementării financiare", spune el.

"G20 pare foarte vast şi este nevoie de o grupare mai restrânsă", crede, la rândul său, Rajiv Kumar, care susţine o formulă de tip G4 (Japonia, China, Statele Unite, Uniunea Europeană).

Pe de altă parte, laureatul Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz pledează pentru un "G-192" din care să facă parte ţările membre ale Naţiunilor Unite. Această opţiune nu pare însă a fi în vogă, ţinând cont de ecoul destul de slab pe care l-a avut recenta reuniune a ONU dedicată crizei financiare.

Aşadar, dezbaterea asupra guvernării mondiale a început, însă ea s-ar putea opri rapid. Subliniind "marile tensiuni" dintre ţările emergente şi cele industrializate, Eswar Prasad asigură că revenirea creşterii ar putea fi stimulată de "veleităţile de uniune" apărute ca urmare a crizei. "Nu este sigur dacă G20 va supravieţui pentru a avea zile mai bune", a rezumat el.