Guvernul vrea să modifice legea offshore. Ce conţin prevederile referitor la investiţiile din Marea Neagră

Astfel, aspectele ce ar urma să fie modificate sunt: clarificarea şi completarea prevederilor privind stabilitatea regimului fiscal şi de redevenţe petroliere incluse în Legea Offshore, în condiţiile în care asigurarea şi reconfirmarea stabilităţii este o condiţie esenţiala nu numai din punct de vedere legal, dar şi din punct de vedere economic, pentru a face posibilă continuarea investiţiilor în proiecte offshore având în vedere: costurile semnificative ale investiţiilor offshore, durata îndelungată a realizării proiectelor şi riscurile specifice ridicate ale investiţiilor offshore.

Având în vedere nevoia de a avea un sistem fiscal competitiv care sa atragă investiţii, costurile ridicate şi termenul lung de realizare si recuperare a investiţiilor în sectorul offshore, expunerea de motive arată că este necesară eliminarea impozitării suplimentare a veniturilor pentru preturile de vânzare la care investitorii nu realizează supraprofituri (intre 45,71 lei/MWh si 100 lei/MWh). În cazul veniturilor suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari de 100 lei/MWh, grila de impozitare de menţine. Obţinerea unei nivel normal al rentabilităţii aşteptate pentru investitor la un preţ de 100 Lei/MWh fundamentează introducerea impozitului pe venitul suplimentar începând cu acest prag, în timp ce preţuri inferioare acestui nivel nu generează profituri suplimentare.

Se impune eliminarea utilizării preţului de referinţă în determinarea bazei de calcul a impozitului asupra veniturilor suplimentare pentru a pune în acord Legea offshore cu principiile fiscalităţii din Romania prevăzute de Codul Fiscal şi cu practica internaţională referitoare la determinarea impozitelor upstream pe baza preţurilor realizate. În plus, este necesară menţionarea principiilor pentru determinarea preţului de referinţă în legislaţia primară pentru a asigura stabilitatea şi predictibilitatea mediului legislativ.

Este necesară mărirea nivelului maxim pentru deducerea investiţiilor din segmentul upstream pentru determinarea impozitului suplimentar offshore de la 30% la 60%, pentru a menţine competitivitatea sectorului offshore din Romania şi a atrage investiţii, având în vedere costurile şi riscurile ridicate, respectiv termenul lung de realizare al investiţiilor offshore din Marea Neagra.

Este necesară eliminarea limitării deducerii investiţiilor pentru calculul impozitului pe profit ţinând cont de faptul că acest impozit are un caracter general şi toate sectoarele de activitate trebuie tratate uniform, în conformitate cu prevederile Codului Fiscal. Astfel, se elimină discriminarea la care sunt supuşi operatorii din sectorul offshore comparativ cu restul agenţilor economici, aceştia datorând impozit pe profit la o bază impozabilă artificial mărită din care nu se scad cheltuielile cu amortizarea tuturor investiţiilor efectuate de operatorii offshore.

Pentru a permite implementarea practică a deducerii la calculul impozitului pe veniturile suplimentare offshore a valorii investiţiilor din segmentul upstream, se impune clarificare legislativă şi eventual emiterea unui ordin pentru clarificarea aplicării articolului 19, în special cu privire la alineatele 9 şi 10. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale nu are în atributiile sale aprobarea tuturor investiţiilor offshore efectuate de titulari (de ex. instalaţii tehnologice/facilităţi de tratare, prelucrare, transport; alte investiţii cum sunt diverse infrastructuri, de ex. platforme maritime, etc), verificarea valorii contabile a investiţiilor intrând în competenţa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Impozitul pe profit şi impozitul pe veniturile suplimentare offshore sunt două impozite diferite şi de aceea este necesar ca baza impozabilă să fie determinată în mod adecvat pentru ambele impozite. În condiţiile existenţei a două impozite diferite, fiecare cu propriile reguli de determinare, nu se justifică afectarea unui drept de deducere stabilit prin reguli generale aplicabile impozitului pe profit, prin deducerea similară aplicabilă pentru impozitul pe veniturile suplimentare offshore, potrivit practicii internaţionale relevante.

Se impune eliminarea obligaţiilor de tranzactionare pe pietele centralizate din Romania pe termen mediu şi lung pentru a avea asigurată piaţa de desfacere pentru gazele naturale din perimetrele offshore si, in consecinţă, veniturile necesare pentru recuperarea investiţiilor majore pe care o presupun astfel de proiecte ăn conformitate cu practica internaţională ăn domeniul resurselor naturale. De altfel, dreptul de a dispune liber de cantitatile de petrol şi gaze naturale extrase, inscris in acordurile petroliere si prevazut de Legea Petrolului ca drept al oricarui titular de acord petrolier, a fost considerat de catre investitori ca fiind un element esential al concesiunii si pe care acestia l-au avut in vedere la incheierea acordului petrolier, respectiv la momentul efectuarii investiţiilor in Romania.

Expunerea de motive arată că securitatea aprovizionării cu gaze naturale a României depinde, pe termen lung, de dezvoltarea resurselor interne, iar cel mai mare aport îl pot avea exploatările din Marea Neagră. Un alt argument solid pentru dezvoltarea sectorului este că gazele naturale reprezintă cel mai curat dintre combustibilii fosili, având emisii de carbon pe unitatea de energie cu 40% mai mici decât ale cărbunelui, precum şi emisii considerabil mai mici de poluanţi atmosferici.

România prezintă un potenţial semnificativ de dezvoltare a sectorului gazelor naturale, însă exploatarea acestor resurse necesită investiţii substanţiale. În aceste condiţii, este necesară asigurarea condiţiilor adecvate realizării investiţiilor specifice pentru exploatarea descoperirilor de gaze naturale, precum şi pentru continuarea operaţiunilor de explorare şi evaluarea a unor noi resurse de hidrocarburi în perimetrele offshore din Marea Neagra, îndeosebi în zona deepwater, dar şi pentru redezvoltarea zăcămintelor existente şi identificarea unor noi resurse în zone de mică adâncime.

Proiectele privind identificarea şi punerea în valoare a unor noi resurse de hidrocarburi în sectorul românesc al Mării Negre necesită atât menţinerea investitorilor prezenţi, cât şi atragerea unor noi investitori cu expertiză tehnică şi capabilităţile necesare pentru a realiza investiţii masive pe termen lung, cu un grad ridicat de risc, ce implică totodată utilizarea unor tehnologii performante.

Investiţiile pe termen lung necesită un sistem coerent şi previzibil de legi, politici şi reglementări care să permită investitorilor să realizeze o planificare riguroasă şi eficientă a programelor de investiţii. Până în momentul de faţă s-au efectuat investiţii semnificative în sectorul offshore din România (în ultimii 15 ani, în sectorul de offshore s-au investit aproximativ 2,5 miliarde de dolari în activităţile de explorare şi peste 1 miliard de dolari în activităţi de dezvoltare şi redezvoltare pentru zăcăminte existente), pornind de la premisa existenţei unui climat legislativ stabil pentru întreaga durată a acordurilor petroliere. Stabilitatea fiscală şi a redevenţelor este esenţială pentru a se asigura încrederea investitorilor pentru a decide avansarea în faza de dezvoltare.

Dezvoltarea unui cadru legislativ competitiv şi stabil poate determina valorificarea pentru următoarele decenii a unui potenţial substanţial de resurse naturale, cu impact economic semnificativ asupra economiei româneşti prin crearea de locuri de muncă bine remunerate, contribuţii substanţiale la bugetul de stat, eliminarea riscurilor de securitate energetică şi posibilitatea de a dobândi o poziţie regională de influenţă în sectorul energetic.

Proiectele offshore din zona românească a Mării Negre au un profil de risc investiţional specific, în condiţiile în care: Operaţiunile offshore presupun costuri ridicate asociate activităţilor de explorare şi de exploatare; Incertitudinile geologice şi de ordin tehnic asumate de investitori pentru fazele de explorare sunt semnificative; Lipseşte o infrastructură offshore în amonte; Durata de viaţă a proiectelor offshore este mult mai mare comparativ cu alte proiecte de investiţii, fiind necesari mai mult de zece ani de la confirmarea descoperirilor zăcămintelor până la faza de producţie.