Harta Bitcoin în România. În ce judeţe se operează cel mai mult şi ce fac autorităţile faţă de moneda virtuală

Potrivit băncii centrale, în zona Bucureşti-Ilfov, dar şi în judeţele Cluj, Timiş, Braşov şi Iaşi, se regăsesc cele mai intense tranzacţii cu Bitcoin – pe care o consideră „schemă virtuală” sau, cel mult, „monedă virtuală”, nerecunoscându-i statutul de „monedă electronică” pe cre îl au banii reali tranzacţionaţi pe carduri.

La polul opus, cu cele mai puţine tranzacţii Bitcoin, se regăsesc judeţele Caraş-Severin, Olt şi Călăraşi. Un nivel mediu al operaţiunilor Bitcoin se regăseşte în judeţele Tulcea, Dolj, Bihor, Arad, Suceava, Constanţa şi Maramureş.

Banca Naţională a României (BNR) „monitorizează evoluţia acestor scheme de monedă virtuală din perspectiva unor potenţiale riscuri asupra sistemului financiar”, au arătat reprezentanţii băncii centrale la seminarul EU-COFILE organizat, la Sinaia, de BNR, Asociaţia Română a Băncilor (ARB) şi Alpha Bank. Ei au precizat că opiniile astfel prezentate nu agajează în niciun fel Banca Naţională, ci sunt consideraţii personale, pe care le exprimă ca economişti.

Banca Centrală Europeană (BCE) defineşte schemele electronice de tip Bitcoin ca fiind „o reprezentare digitală a valorii care nu este emisă de către o bancă centrală, instituţie de credit sau instituţie de monedă electronică şi care, în anumite circumstanţe, poate fi utilizată ca o alternativă la moneda legală”. Iar monedele virtuale sunt definte de BCE ca „o reprezentare digitală a valorii, care nu este emisă de către o bancă centrală sau de către o altă autoritate publică, şi a cărei valoare nu este strâns legată de valoarea vreunei monede tradiţionale (fiat currency)”.

BNR a transmis primul comunicat referitor la schemele de monedă virtuală şi la riscurile asociate acestora în data de 11 martie 2015. „Moneda virtuală nu este monedă naţională şi nici valută, iar acceptarea acesteia la plată nu este obligatorie din punct de vedere legal. Totodată, moneda virtuală nu reprezintă o formă de monedă electronică, în înţelesul Legii nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică. Utilizarea schemelor de monedă virtuală ca modalitate alternativă de plată prezintă potenţiale riscuri pentru sistemul financiar legate de lipsa reglementării şi a supravegherii, spălarea banilor, finanţarea terorismului, volatilitatea preţului şi lipsa unei securităţi adecvate”, a arătat, în martie 2015, Banca Naţională.

În prezent, definiţiile oficiale artă că „schema Bitcoin foloseşte o reţea descentralizată în care nu este implicată nicio casă de compensare şi nicio instituţie financiară, toate activităţile fiind desfăşurate de către utilizatori. Pentru a putea cumpăra monedă Bitcoin, utilizatorii trebuie să îşi instaleze un software gratuit, moneda Bitcoin achiziţionată fiind ulterior stocată într-un portofel digital”. Iar tranzacţiile cu monedă Bitcoin sunt considerate anonime, întrucât „utilizatorii nu sunt asimilaţi unor persoane identificabile” şi „transferul se realizează direct între utilizatori prin intermediul unor aplicaţii software disponibile atât pentru computere, cât şi pentru telefoane mobile sau tablete”.