INTERVIU  Ileana Kripp, descendentă din familiile Costinescu, Brătianu şi Ştirbey-Bibescu: ,,Faţă de piaţa globală de vinuri, România are o poziţie destul de fericită"

1. Proveniţi din familiile Costinescu, Brătianu  ṣi Ştirbey-Bibescu.  Brătianu a fost o familie mare de politicieni naţional-liberali care au clădit statul român modern, de la Ion C. Brătianu la Dinu Brătianu, cât a existat monarhia constituţională. Din familia Ştirbey-Bibescu sunt cunoscuţi prinţesa Nadeja Ştirbey, pilotul George-Valentin Bibescu, Barbu Ştirbei, domn al Ţării Româneşti şi descendent al domnului Constantin Brâncoveanu, care la rândul său avea descendenţă din familia Cantacuzino, o familie boierească de origine bizantină. Ce ne puteţi povesti, pe scurt, despre strămoşii, străbunicii, bunicii, şi părinţii dumneavoastră? 

Sunt reminiscenţa burghezo-moşierească, născută în plină pandemie, o boală foarte răspândită în vremea aceea, 1954, sau mai bine zis boli, ca boala lipsurilor alimentare, boala încarcerării indivizilor nedoriţi, boala urei de clasa propagată cu tâlc, boala pe totul neconformist, nesupus. Pentru astfel de boli nu exista carantină, nici însănătoşire curândă. Ambii părinţi, atunci elevi, au fost daţi afară din şcoli, bunicii deposedaţi de toate bunurile, iar trei din cei patru bunici băgaţi în închisoare, apoi cu domiciliu obligatoriu. Asta pentru faptul că îi chemau Nicolae Costinescu şi Maria născută Ştirbey, apoi Dan Brătianu (nu era politician), 15 ani în temniţă, şi Sofia născută Stoianovici, şi aveau proprietăţi.

Istoria adevarată am aflat-o de acasă şi aceasta fiind plătită scump, dar cu lux de amănunte, fiind trăită şi chiar întemeiată de stramoşii mei – grea răspundere pentru mine, cum s-a dovedit mai târziu, dar una frumoasă şi bogată.

Străbunicii Emil Costinescu, cel care a co-înfiinţat Banca Naţională Română şi a fost în mai multe rânduri Ministru de Finanţe, şi Barbu Ştirbey, nepotul Domnitorului Ţării Româneşti, au contribuit la construirea României moderne. Străbunicele au fost foarte active la crucea Roşie în timpul Primului Război Mondial, îngrijind răniţii. Străbunicul Ion Stoianovici era doctor şi a făcut tot frontul, fiind şi rănit. 

De la Dan Brătianu ştiu mult mai puţin, el fiind încarcerat 15 ani, plus 3 ani de muncă silnică, a lipsit cu desăvârşire.

Străbunica Nadeja Ştirbey, născută Bibescu, avea un frate, George Bibescu, cel care, aviator pasionat,  a cerut de la o mătuşă Brâncoveanu o parcelă (care i-a fost făcută cadou) pentru a înfiinţa un aeroport în Bucureşti. Aşa s-a născut Aeroportul Băneasa (nume de la strămoaşa Băneasa Brâncoveanu). Oricum toţi Bibeştii şi Ştirbeii sunt descendenţi ai lui Constantin Brâncoveanu.

2. Soţul dumneavoastră, Jakob Kripp, care provine dintr-o familie aristocrată germană, este cunoscut  ca ambasadorul Ordinului Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos şi de Malta. Cum v-aţi cunoscut şi ce ne-aţi putea dezvălui despre istoria familiei sale?

De Jakob m-am îndrăgostit tot într-o regiune viticolă, în Baden, în Germania, unde locuiam eu atunci.

Familia Kripp are rădăcini adânci în Tirol: documentul cel mai vechi care menţionează această familie datează din anul 1294. Incă din anul 1456, familia Kripp stăpâneşte vii şi se ocupă de viticultură în Südtirol. Astfel, deja din tinereţe, Jakob a învăţat să lucreze în vie, de la tăiat, la cules, a urmărit procedura de vinificaţie şi a învăţat să deguste vinurile la mesele de familie.

Sigmund Kripp, fratele lui Jakob şi proprietar al cramei „Stachlburg“ din Südtirol, ne-a ajutat mult la renovarea cramei. Şi după aceea Sigmund ne-a şi pus în legătură cu enologul nostru Oliver Bauer, din Germania.

Povestea legăturii noastre cu Ordinul Suveran de Malta este următoarea: Ordinul care face parte din biserica catolică, înfiinţat la Ierusalim acum peste 900 de ani, este o entitate suverană cu relaţii diplomatice cu 112 ţări şi are activităţi umanitare şi caritabile în toată lumea. În România, în cadrul Ordinului, peste 100 de angajaţi şi peste 1.000 de voluntari lucrează în diferite proiecte pentru oameni nevoiaşi, bolnavi, cu handicap, singuratici sau săraci.

Acum peste 20 de ani am avut primul contact cu fostul Ambasador al Ordinului Suveran de Malta în România, care ulterior a devenit fan mare al vinului nostru de Merlot. La sugestia lui, şi noi fiind convinşi de valoarea şi importanţa activităţilor Ordinului  în România, am lansat în 2011 prima ediţie limitată de Merlot Rezerva, cu blazonul Ordinului pe etichetă, prin care sprijinim activităţile Ordinului în România cu o mică donaţie pentru fiecare sticlă vândută.

În anul 2013, Jakob a fost acreditat ca Ambasador al Ordinului Suveran de Malta în România, ocupând această funcţie până în 2019. A fost o mare onoare pentru el de a putea sprijini şi promova activităţile acestei instituţii de renume în ţara noastră.

3.Cum aţi copilărit în perioada comunismului şi cum aţi întâmpinat sfârşitul regimului ceauşist şi tranziţia către democraţie ?  

Bunicii Costinescu, aveau domiciliu obligatoriu la Sinaia, aproape în pădure, pe Calea Codrului, aşa că m-am născut în munţi. Apoi şcoala am făcut-o la Bucureşti până în clasa a 8-a, când am avut norocul să am ocazia să-i vizitez, nici mai mult, nici mai puţin, pe Henri şi Marguerite Coandă, la Paris. Ştiam că fug, ştiau ei şi cred că îşi închipuiau şi autorităţile, dar acestea aveau nevoie de H. Coanda. Astfel am ieşit prin „efectul Coandă“, pe 23 august 1969, ziua eliberării mele. Am plecat singură şi ajunsă la Paris am fost pusă în pensionatul de maici catolice „Notre Dame de Sion“ – adio libertate! Cu toate că am fost mistuită de un dor nebun de ai mei, de prieteni, de ţară, nu am regretat nici un moment.

Senzaţia de a fi părăsit o mare închisoare ce era ţara mea mă mai urmăreşte şi astăzi!

4. Ce ne puteţi spune despre anii de învăţământ şi care au fost cele mai iubite discipline şcolare?Cum aţi copilărit în perioada comunismului şi cum aţi întâmpinat sfârşitul regimului ceauşist şi tranziţia către democraţie ?

Şcoala franceză şi libertatea de gândire m-au format în ceea ce am făcut până acum, fiind activă în mai multe domenii. Am studiat limbile străine, decoraţiunea de interior, activitatea bancară, cei doi copii şi cei 8 nepoţi m-au împlinit. Dar când alţii la vârsta mea se gândeau deja la anii de pensie, Jakob şi cu mine am reusit chiar să reconstruim o proprietate a bunicii mele Maria, Crama Ştirbey din podgoria Drăgăşani, în familia Ştirbey de peste 300 ani şi foarte bine cunoscută şi apreciată din 1900 până la confiscarea ei de către comunişti.

Această oportunitate ne-a fost dată faptului că cererea pentru retrocedarea acestei proprietăţi ne-a fost onorată în doar 2 ani şi pe amplasamentul original.

Din ianuarie 2001 am inceput refacerea cramei aşa cum fusese construită de Barbu Ştirbey 1910 şi replantarea suprafeţelor mai deteriorate cu soiuri roşii de viţă cum ar fi Novac, Negru de Drăgăşani, ambele locale, dar şi Cabernet Sauvignon şi Merlot ca. 40% din suprafaţă. Celelalte 60% fiind înca acum cele existente de atunci şi în stare foarte bună, bătrâne de 40-50 ani şi pline de arome. Crâmpoşia acasă la Drăgăşani, Fetească Regală, Tămâioasă Românească, dar şi Sauvignon Blanc. Soiurile locale sunt bogăţia noastră, puse în sticlă, fiecare în parte dă oportunitatea de a cunoaşte soiul în sine, cât şi terroir-ul.

Între timp producem şi spumante – metoda tradiţională – din Crâmpoşie, cât şi din Novac – două soiuri Drăgăşăneşti încântătoare. Ne-a reuşit chiar un Vin de glace ice wine 9 fabulos în 2018, acela din Negru de Drăgăşani! Acest soi este la el acasă.

5. Cum aţi început afacerea cu vinuri? Ce provocări şi oportunităţi aţi întâmpinat ca antreprenor în domeniul vinicol?

Când am început activitatea noastră de podgoreni la Drăgăşani în 2001, provocarea cea mai mare era necesitatea de a schimba sistemul lucrărilor în vie şi în cramă: dacă până atunci cantitatea era criteriul cel mai important (şi uşor de măsurat şi de verificat), pentru noi calitatea este criteriul primordial. La început nu era deloc uşor să-i convingem pe toţi din echipa noastră să se adapteze la acest criteriu: cum se măsoară calitatea? De ce să limităm cantitatea de struguri pe butuci în vară, dacă am putea, cu mai mulţi struguri, să obţinem o cantitate mai mare de vin în toamnă?

Până la urmă am reuşit, şi din 2003, când am făcut primele vinuri, calitatea lor şi aprecierea din partea consumatorilor au fost convingătoare şi pentru toţi din echipa noastră.

Dar am şi avut noroc mare din diferite perspective în primii ani de activitate: În persoana dlui. Dumitru Nedeluţ am găsit un administrator excelent, cu pregătire şi experienţă bogată în domeniu, şi cu dl. Oliver Bauer am reuşit să atragem la Drăgăşani un enolog cu o pregătire excelentă, pasionat şi la fel de curios ca şi noi să descopere soiurile de struguri din România.

Şi când am lansat primul vin sub eticheta Ştirbey, în 2004, am venit cu produsul potrivit – vinuri de calitate premium, preponderent din soiuri de struguri româneşti – în momentul potrivit, pe piaţa potrivită: România se pregătea la intrarea în Uniunea Europeană, investiţiile străine creşteau repede în toată ţara, la fel şi salariile, şi astfel creştea repede cererea pe segmentul de vinuri premium la preţuri de 10-15 Euro pe sticlă, cu o ofertă locală mult prea mică.

Provocarea, care în ultimii ani ne ocupa din ce in ce mai mult, era lipsa de forţă de muncă. Noi facem toate lucrările la butuci manual, de la tăiatul viei în iarnă, până la culesul strugurilor în toamnă. Doar aşa putem să asigurăm nivelul calitativ al strugurilor şi al vinurilor, mai ales că viile sunt plantate pe versanţi cu pante relativ mari care nu pot fi accesate de anumite utilaje.

6.Cum vedeţi evoluţia industriei vinicole din România în contextul globalizării, al crizei economice şi al schimbărilor climatice?ţ

Faţă de piaţa globală de vinuri, România are o poziţie destul de fericită: producţia internă de vin este în echilibru cu consumul intern de vin. Astfel, producătorii de vin din România nu sunt forţaţi să exporte o parte mai mare a vinului, spre deosebire de alte ţări, ca de exemplu Spania sau Portugalia, unde consumul intern nu acoperă nici jumătatea producţiei. Şi altceva ne mai ajută într-o lume globalizată: consumatorii de vin în toată lumea – mai ales iubitorii vinurilor de calitate – sunt sovinişti, adica preferă vinurile din ţara lor faţă de vinuri de import.

Schimbările climatice au influenţe mari în domeniul nostru din mai multe perspective. De mai mulţi ani observăm încălzirea climei, mai ales în iarnă: dacă acum 15-20 de ani, temperaturi de minus 20 °C în iarna erau normale şi stratul mare de zăpadă mereu a blocat accesul la crama noastră din deal, în ultimii ani nu prea am mai avut nopţi geroase şi un strat de zapadă de 10 cm este deja ceva excepţional. Aceste condiţii climatice favorizează supravieţuirea dăunătorilor în vie peste iarnă şi înmulţirea lor începe mult mai timpurie.

Încercăm să adaptăm lucrările noastre în vie în aşa fel ca să reducem aceste efecte nedorite ale încălzirii. Şi la plantaţiile noi ne focusăm pe soiuri de struguri care suferă mai puţin de căldură sau secetă.

7. În afară de România, mai sunt şi alte pieţe de desfacere?

Ne bucurăm că deja din 2004 am reuşit să exportăm vinurile noastre în diferite ţări europene, ca de exemplu Germania, Austria, Polonia, Benelux sau Marea Britanie. Special de mândri suntem de exporturile noastre către Franţa şi Italia –  producători de vin foarte renumiţi şi mari.

Clienţii noştri sunt curioşi să descopere aceste soiuri necunoscute în strainatate, dar la fel de valoroase ca soiurile răspandite în toată lumea. Ne bucurăm că asftel putem oferi pe pieţe externe produse unice, deosebite, care trezesc curiozitatea consumatorilor.

8. Ca descendent al unor familii care au jucat un rol în istorie şi au experimentat dominaţia otomană, tranziţia de la principatele feudale la statul român modern, epoca monarhiei, cele două războaie mondiale,  epoca comunistă şi tranziţia la democraţie, ce mesaj aveţi pentru tinerii antreprenori din noua generaţie ce încearcă să-şi deschidă sau/ şi să-şi menţină afacerile în contextul economic şi geopolitic actual?   

Am invăţat de la părinţi şi bunici şi mi-am însuşit din copilărie aceleaşi valori pe care ei la randul lor le-au învăţat de la strămoşii lor. Nu am renunţat niciodată la aceste valori, şi încerc să le transmit mai departe copiilor şi nepoţilor mei.

Dacă un copil sau nepot al meu ar dori să înfiinţeze o afacere nouă sau dacă s-ar întreba dacă merită să continue activitatea lui (sau să preia activitatea mea actuală ca podgorean…), i-aş spune – indiferent de contextul politic sau economic: întreabă-te cu toată sinceritatea dacă eşti convins de proiectul tău şi dacă se potriveşte cu valorile care-ţi sunt importante ţie. Dacă răspunsul este un “Da“ fără ezitări, dacă ai încredere profundă în planurile tale şi dacă iubeşti ceea ce faci, atunci vei avea succes în sensul uman.