Industria cere scutiri, în condiţiile în care Germania se apropie de raţionalizarea gazului

Germania se află în faza a doua a unui plan de urgenţă în trei etape, ca urmare a reducerii fluxurilor de gaz din Rusia, principalul său furnizor, o problemă majoră pentru industrie, care reprezintă un sfert din cererea de gaz a ţării.

În timp ce industria şi autorităţile de reglementare încearcă să elaboreze un plan pentru ceea ce se va întâmpla în faza a treia – când va intra în vigoare raţionalizarea – sectoare individuale au început să ceară clemenţă, iar unele companii au început să acţioneze pentru a reduce consumul de energie.

„Agenţia Federală pentru Reţele continuă să primească numeroase scrisori de la aproape toate sectoarele”, a declarat un purtător de cuvânt al autorităţii germane de reglementare a reţelelor (BNetzA) prin e-mail.

„Scutirile nu sunt prevăzute în actuala lege”, a precizat purtătorul de cuvânt, adăugând că autoritatea de reglementare menţine „un dialog constant” cu industria pentru a se pregăti pentru o situaţie de urgenţă privind aprovizionarea cu gaze.

Marile sectoare care au făcut solicitările sunt industria sticlei, a oţelului, farmaceutică şi chimică.

Aproximativ 120 de angajaţi ai BNetzA se ocupă de prevenirea şi gestionarea crizelor.

Compania rusă Gazprom furnizează 20% din capacitatea obişnuită a gazoductului Nord Stream 1, care transportă în mod normal aproximativ o treime din exporturile de gaze ruseşti către Europa, într-o situaţie de conflict energetic care îşi are rădăcinile în invazia Moscovei în Ucraina.

Autoritatea de reglementare a început să colecteze date de la cei mai mari actori industriali din Germania, un efort despre care a declarat că a atras un nivel „foarte ridicat” de participare, de 2.750 de companii.

BNetzA a declarat că încearcă să întocmească o listă pe baza a şase criterii, care includ dimensiunea unei companii, daunele economice, precum şi costurile şi timpul necesar pentru repornirea anumitor instalaţii.

În ceea ce priveşte criza, gospodăriile vor avea o anumită prioritate, dar nu totală, faţă de industrie, în timp ce spitalele, centrele de îngrijire şi alte instituţii din sectorul public cu nevoi speciale ar fi ultimele care ar fi perturbate.