Interviu cu autorul cărţii „Global Casino“, Ştefan Frustok-Matei: Va fi Trump preşedintele “altfel” ?

Ştefan Frustok-Matei, autorul cărţii Global Casino, se întreabă dacă va fi Trump preşedintele “altfel”, pe care şi-l doreau americanii, sătui de clintonism şi care vedeau în Hillary, omul sistemului? Prin sistem înţelegem aici FED, banca centrală a SUA şi Wall Street-ul bancherilor.

Urmărește
725 afișări
Imaginea articolului Interviu cu autorul cărţii „Global Casino“, Ştefan Frustok-Matei: Va fi Trump preşedintele “altfel” ?

Interviu/Frustok-Matei: Viaţa banilor în mandatul preşedintelui-comersant din SUA (Imagine: Shutterstock / Mediafax Arhiva Foto)

Astăzi, la ora 19, ora Bucureştiului, va fi învestit Donald Trump. Tema campaniei de alegere a lui Trump a fost că este acesta anti-sistem. Ştefan Frustok-Matei, autorul cărţii Global Casino, analizează felul în care un preşedinte poate fi chiar anti-sistem. Frustok-Matei consideră că omul de afaceri, condus după principiul negocierii a tot-toate, s-ar putea ca, până la urmă acesta ”să se recunoască învins de sistem”.

Interviul în întregime:

Reporter: Ce se va întâmpla cu reglementările sistemului bancar?

Ştefan Frustok-Matei: În ceea ce priveşte sistemul bancar, Trump atacă legea Dodd-Frank adoptată în 2011, lege făcută să îmbunătăţească reglementările în aşa fel încât să fie diminuate riscurile unor viitoare crize. După părerea lui Trump, legea impune reglementări mult prea drastice şi promite că o va “dezmembra” imediat ce se va instala la Casa Albă. “O idee cât se poate de proastă”, a fost răspunsul lui Yellen; noile reglementări reprezintă o garanţie pentru un sistem financiar mai sănătos şi mai sigur. Fie vorba între noi, legea Dodd-Frank nu este nici pe departe atât de severă precum era legea similară adoptată după criza din 1929, lege care interzicea cu desăvârşire băncilor comerciale să se implice în activităţi de investiţii, dar care lege a fost abrogată în 1999, în timpul administraţiei Clinton, pe motiv că ar reprezenta o piedică în calea dezvoltării noilor industrii financiare.

Reporter: Dar cu dobânda de referinţă?

Ştefan Frustok-Matei: Dobânda de referinţă a fost una din temele de campanie importante ale lui Trump. Teoretic, dobânzile mici ar trebui să stimuleze creşterea economică. Adevărul este că nu economia reală este cea care profită cel mai mult de pe urma unor rate scăzute ale dobânzii, ci băncile. Acestea au apelat masiv la împrumuturi ieftine pe termen scurt pentru a-şi finanţa tranzacţiile de pe pieţele financiare, de unde provine majoritatea veniturilor şi profiturilor lor. În schimb ratele scăzute afectează pe cei care şi-au depus economisirile în bănci, în speranţa că vor putea trăi din dobânzi. În septembrie 2016 Trump îi reproşează lui Janet Yellen că ar fi “motivată politic” în menţinerea unei dobânzi scăzute pentru a face, în interesul lui Obama, că economia "să arate mai bine", politică care în realitate a creat o “falsă economie”. De la 17% cât era în 1987 dobânda a fost coborâtă succesiv de Alan Greenspan şi apoi de Ben Bernanke, ca să ajungă în 2008, la începutul crizei, la 0,25%. Această perioadă coincide şi cu creşterea fără precedent a industriilor financiare, o creştere necontrolată, care până la urmă a dus la declanşarea crizei. De abia în 2015, Janet Yellen, succesoarea lui Bernanke majorează dobânda cu 0,25% şi apoi cu încă 0,25%, în decembrie 2016. Mă îndoiesc însă că a făcut asta doar ca să fie pe placul lui Trump. Sau poate au apărut în sfârşit indicii că inflaţia, care ar fi trebuit să fie provocată de banii “tipăriţi” cu nemiluita pentru salvarea băncilor, ar putea totuşi să se producă?

Reporter: Va fi Trump un preşedinte antisistem?

Ştefan Frustok-Matei: Nu e foarte clar dacă Trump este de partea bancherilor sau împotriva lor. Majoritatea afirmaţiilor lui belicoase din timpul campaniei au fost lipsite de consistenţă, ceea ce i-a permis lui Yellen să le demonteze cu destulă uşurinţă. Nici nu s-a instalat încă în biroul oval, că presedintele-ales pare să fi uitat complet de înverşunarea cu care atacase teoriile conspiraţiei legate de marea finanţă care ar conduce lumea, iar relaţiile lui cu Fed şi cu Yellen par a se ameliora. Dacă iniţial Yellen avertizase că politicile de creştere economică bazate pe investiţii de stat duc la creşterea datoriei publice, mai recent a declarat că va susţine planurile de investiţii de cca 1 trilion de dolari ale lui Trump. Până una-alta Trump îl numeşte ca Secretar al Trezoreriei (Ministru al Finanţelor), pe Steven Mnuchin tot un produs al lui Goldman Sachs, om al sistemului, cum de altfel au fost şi predecesorii săi: Henry Paulson (Bush) şi Jack Lew (Obama). Trump va trebui însă să fie atent să nu ajungă să joace rolul maurului, care după ce şi-a făcut datoria câştigând alegerile pentru Partidul Republican, să fie înlăturat chiar cu sprijinul republicanilor. Vicepreşedintele Mike Pence, care iniţial refuzase această funcţie, este pregătit să îi ia locul în orice moment. Şi să nu avem în final surpriza, ca Trump să se recunoască învins de sistem.

Interviul anterior cu Frustok-Matei 

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici