Întrebarea de pe buzele tututor: Se mai poate evita o recesiune economică? Iată ce spune Radu Puiu, analist financiar la casa de brokeraj XTB România

În ultimele zile, petrolul a suferit scăderi ale preţurilor, pe fondul temerilor că o încetinire a economiei globale va descuraja cererea.

Investitorii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de faptul că majorările agresive de dobândă ale Rezervei Federale, care vizează reducerea inflaţiei, va duce economia SUA la o „frânare bruscă”, un scenariu care ar putea afecta în mod semnificativ cererea de mărfuri.

Dacă vorbim despre partea de ofertă, Rusia a devenit cel mai mare furnizor de petrol al Chinei, care a profitat de preţurile reduse la ţiţei, pe fondul sancţiunilor impuse în urma izbucnirii conflictului din Ucraina.

Importurile de petrol rusesc în luna mai au crescut cu 55% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, atingând un nivel record şi înlocuind Arabia Saudită ca cel mai mare furnizor al Chinei.

China a intensificat achiziţiile de petrol rusesc, în ciuda cererii reduse cauzate de restricţiile referitoare la pandemie şi de încetinirea economiei.

Şi companiile chineze, inclusiv gigantul de rafinare de stat Sinopec şi compania administrată de stat, Zhenhua Oil, şi-au majorat achiziţiile de ţiţei rusesc în ultimele luni.

Această tendinţă vine pe fondul faptului că li s-au oferit discounturi semnificative de preţ, deoarece cumpărătorii din Europa şi SUA au evitat petrolul din Rusia, în conformitate cu sancţiunile impuse.

Acest demers sugerează că entităţile din China au vrut să profite de preţurile mai scăzute din prezent şi să îşi creeze rezerve, întrucât „discounturile” oferite de Rusia nu vor persista la nesfârşit.

Conform datelor Administraţiei Generale a Vămilor din China, importurile în China, care includ livrări prin conducta din Oceanul Pacific provenite din Siberia de Est şi transporturi pe mare, s-au ridicat la aproape 8,42 milioane de tone luna trecută.

Prognozele pentru viitor sunt destul de incerte, fapt ce sugerează contextul imprevizibil în care ne aflăm.

Organizaţia OPEC+ îşi va publica previziunile oficiale pentru 2023 în iulie, iar conform unor surse ale Reuters, va fi prezentată o creştere a cererii de petrol cu 2 milioane de barili pe zi (bpd) sau mai puţin.

Un astfel de nivel ar fi semnificativ mai mic decât creşterea cererii estimată pentru 2022 de 3,36 milioane bpd.

Prognoza originală a OPEC pentru 2022, publicată în 2021, se aştepta la 3,28 milioane bpd de creştere a cererii.

Ulterior, OPEC şi-a ajustat în creştere aşteptările la 4 milioane bpd înainte de a le reduce încă o dată la 3,36 milioane bpd.

Pe de altă parte, Prognoza Citi pentru cel de-al doilea trimestru al anului pentru preţul cotaţiei Brent estimează o creştere la 113 USD pe baril, faţă de 99 USD pe baril în prognoza anterioară.

De asemenea, banca şi-a ajustat în sus şi prognozele pentru T3 şi T4 la 99 USD, respectiv 85 USD per baril.

Pentru 2023, Citi şi-a majorat preţul estimat pentru Brent la 75 de USD, cu 16 USD pe baril mai sus decât estima anterior.

Şi Barclay’s şi-a majorat prognoza de preţ, invocând sancţiunile UE asupra petrolului din Rusia drept principalul motiv.

Banca prognozează că preţul mediu Brent din acest an şi de anul viitor o să se plaseze la 111 USD per baril, ceea ce reprezintă o creştere cu 11 USD a aşteptărilor pentru acest an şi cu 23 USD a prognozelor pentru anul viitor.

Scăderile recente ale preţului barilului de petrol par să fie justificate de faptul că investitorii sunt îngrijoraţi că economiile dezvoltate s-ar putea afla sub presiune puternică în a doua jumătate a anului.

Astfel, pe piaţă au apărut mai multe informaţii despre cerere şi ofertă care au pus o presiune suplimentară asupra preţurilor ţiţeiului.

Datele Joint Organisations Data Initiative (JODI) arată o scădere a cererii de petrol în aprilie, la 97% faţă de nivelurile din 2019 (în principal din ţările asiatice).

Pe de altă parte, producţia de petrol a Libiei ar putea reveni până la 800.000 bpd, comparativ cu 100.000 bpd raportat recent (totuşi, s-ar putea să nu fie o creştere stabilă).

În plus, producţia de ţiţei din Arabia Saudită creşte la 10,44 milioane bpd, exporturile sunt în creştere, iar stocurile interne au crescut la nivelul de aproape 140 de milioane de barili.

Dacă analizăm datele privind stocurile, în SUA acest indicator se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 5 ani. Totuşi, par să fi atins un minim în această zonă şi încearcă o consolidare.

Stocurile de la capacitatea de depozitare Cushing din SUA sunt extrem de scăzute, ceea ce arată cererea enormă de petrol.

În trecut, o valoare a stocurilor apropiată de zona de 20 de milioane de barili la punctul de decontare (aproximativ 1-1,5 zile de consum) erau considerate semnale contrare.

Cu toate acestea, în prezent putem observa o cerere uriaşă pentru ţiţei. În acest moment, este greu să vorbim despre o încetinire reală a consumului din SUA, deşi preţul de 5 USD per galon este greu de „digerat” pentru majoritatea consumatorilor din SUA.

În acest context, preşedintele american, Joe Biden, va cere o suspendare a taxei federale la benzină, ce se ridică la 18,4 cenţi per galon, în perioada de vară.

Mişcarea vine pentru a încerca să reducă presiunea ascendentă asupra preţului din sezonul de vacanţă, după ce preţul mediu de vânzare la pompă din SUA a depăşit 5 dolari pe galon luna aceasta. Această valoare a fost atinsă după o majorare de peste 50% în 2022.

La începutul izbucnirii conflictului din Ucraina de la sfârşitul lunii februarie, preţul mediu al benzinei din Europa a crescut pentru scurt timp la peste 2 euro pe litru.

Totuşi, cea mai recentă creştere face parte dintr-o accelerare susţinută a preţurilor pe fondul ofertei limitate şi a temerilor legate de un deficit de ofertă în timpul perioadei de vară a concediilor.

Un alt factor important care a alimentat creşterea preţurilor combustibililor de pe Vechiul Continent este cursul de schimb euro-dolar.

Petrolul şi benzina au preţurile cotate în dolari pe pieţele internaţionale, ceea ce înseamnă că recenta slăbiciune a monedei euro în faţa monedei americane a dus la o creştere suplimentară a preţurilor.

În urmă cu un an, preţul mediu pentru un litru de benzină în Zona Euro era de 1,30 euro, iar la începutul acestui an, preţul era de aproximativ 1,55 euro pe litru. Asta înseamnă că preţurile au crescut cu peste 50% în ultimul an şi cu aproape 30% de la începutul anului 2022.

Aceste creşteri agresive au creat nelinişte în rândul populaţiei, care a început să îşi îndrepte privirea către decidenţii politici pentru a găsi soluţii.

Nu a fost anunţată o decizie la nivel unitar, motiv pentru care fiecare guvern naţional a ales decizii de moment.

În Ungaria, guvernul a stabilit plafonarea preţului la benzină, dar doar pentru autoturismele înmatriculate în Ungaria.

În acelaşi timp, Germania a redus preţul abonamentelor lunare pentru transportul public pentru a face această opţiune mai atractivă.

Franţa, Italia, Germania şi Bulgaria au redus dramatic taxele pe combustibil ca o modalitate de a reduce artificial costurile la pompă.

Astfel de măsuri au adus critici din partea economiştilor, referitoare la faptul că menţinerea unor astfel de politici pe o perioadă mai lungă poate avea un impact negativ asupra bilanţurilor guvernelor.

Croaţia şi Slovenia sunt printre ţările care fie au stabilit o formă de îngheţare a preţurilor, fie au setat un preţ maxim pentru combustibilul din benzinării.

În România, Guvernul a anunţat că va introduce un mecanism de compensare a preţului final la combustibil pentru o perioadă de trei luni (iulie, august, septembrie).

Momentan nu au fost oferite detalii despre metoda de funcţionare, dar s-a precizat că această compensare nu va fi sub formă procentuală, ci o sumă nominală per litru.

Această soluţie va fi una de moment. Trebuie să reamintim că preţul final de la pompă nu este influenţat doar de preţul barilului de petrol. Aproximativ 40% din costul per litru de la pompă este reprezentat de costurile cu rafinarea, transportul şi stocarea.

În contextul în care costurile acestor servicii vor creşte, ele vor continua să fie transmise către consumatorul final prin intermediul preţului la pompă.

Varianta sustenabilă de stabilizare a preţului este echilibrarea cererii cu oferta.

Acest scenariu se poate atinge prin două moduri: fie printr-o majorare a producţiei în încercarea de a satisface cererea puternică, fie printr-o reducere a cererii.

A doua variantă ar putea fi mai „dureroasă”, pentru că încetinirea cererii se poate realiza doar prin frânarea economiei, care de cele mai multe ori este mai agresivă decât se anticipează şi poate foarte uşor să se transforme în recesiune.