Isărescu: Suntem pentru împărţirea poverii între clienţi şi bănci, dar într-o manieră echilibrată

"Vorbim de măsuri raţionale şi echilibrate ca soluţii la problemele creditelor în franci elveţieni, suntem pentru împărţirea poverii, dar într-o manieră echilibrată. Părerea mea este că băncile vor răspunde favorabil cererilor clienţilor cu probleme, pentru că este şi în interesul lor. Marja de reducere aplicată depinde însă de la o bancă la alta", a declarat vineri şeful băncii centrale, Mugur Isărescu, într-o conferinţă de presă.

El a reiterat soluţiile-cadru convenite joi de conducerea BNR împreună cu băncile care au în portofolii credite în franci elveţieni şi cu Asociaţia Română a Băncilor (ARB).

Astfel, cele trei părţi au agreat o serie de soluţii pe care băncile le pot oferi clienţilor individual, fără a fi limitate doar la acestea.

"Pentru a rezolva aceste probleme individuale, băncile comerciale au la dispoziţie o serie de soluţii optionale consistente cu principiul împărţirii poverii ajustării (burden - sharing) aplicat şi pe plan internaţional", a transmis joi BNR, printr-un comunicat.

Măsurile vizează menţinerea ratelor lunare în lei aferente creditelor în franci elveţieni la un nivel apropiat celui din luna decembrie 2014, conversia creditelor în lei la cursul zilei şi/sau acordarea unui discount privind cuantumul servicului datoriei, reducerea temporară a ratei dobânzii pentru a compensa efectul aprecierii francului elveţian sau flexibilizarea mecanismului de rescadenţare şi a duratei în raport cu capacitatea financiară a debitorilor, prin aplicarea prevederilor "Electoratei" îmbunătăţite.

Totodată, băncile vor avea în vedere simplificarea procedurilor administrative şi întărirea protecţiei debitorilor în raport cu banca, astfel încât în procesul rescadenţării creditelor să nu se înăsprească termenii contractului de credit precum rata dobânzii, comisioane sau solicitarea constituirii de noi garanţii.

Isărescu a menţionat că ARB va furniza mai multe detalii despre ofertele fiecărei bănci în parte, cu soluţiile pe care le va propune clienţilor şi ce marje de reducere îşi pot permite din costul unui credit.

"Când apar asemenea şocuri externe, sunt exogene, precum un seism, nu le ştie nimeni dinainte, de aceea sunt şi periculoase. Cea mai bună abordare este să laşi lucrurile să se aşeze, pentru că pot să apară replici, mişcări în ambele direcţii. În plus, aici e vorba de bani mulţi, fie că vorbim de debitori, fie că e vorba de bănci. Nu este bine să se lucreze la emoţie puternică şi în pripă, regula este că măsurile luate în pripă pot fi mai dăunătoare decât altceva", a punctat şeful BNR.

El a exemplificat că, dacă s-ar fi luat o măsură urgentă de fixare a cursului în urmă cu două săptămâni, când deprecierea leului faţă de francul elveţian era de 22%, în condiţiile în care în prezent a ajuns la 14%, rămânea o diferenţă de 8 puncte procentuale neacoperită, reprezentând costuri inutile care trebuiau suportate de cineva.

În plus, măsura ar fi fost nedreaptă faţă de firmele elveţiene din România, care aveau la finele anului 2013 investiţii de 2 miliarde echivalent euro, cu aproape 60.000 de salariaţi, care ar fi fost afectaţi în detrimentul celor 75.000 de debitori în CHF.

Guvernatorul a reluat ideea transmisă de BNR în ultimele două săptămâni, potrivit căreia o măsură administrativă este contraproductivă, dar şi "împotriva legii şi ar suna ca o naţionalizare".

"Nu credem că poate fi adoptată o soluţie generală - şi acesta va fi mesajul pe care îl vom transmite Parlamentului - ci mai multe soluţii diferenţiate, noi lucrăm la ele", a punctat Isărescu.

El a motivat această poziţie, arătând că împrumuturile în franci elveţieni nu reprezintă un risc întrucât au o pondere sczută în PIB şi în totalul creditelor, fiind concentrate la un număr redus de bănci. Totodată, acestea sunt foarte variate în funcţie de venituri, destinaţia, volumul şi scadenţa creditului, precum şi după gradul de îndatorare a debitorilor.

Astfel, un sfert dintre cei 75.412 debitori în franci elveţieni deţin 1% din stocul de credite, cu valori împrumutate sub 4.000 CHF, şi tot atâţia cumulează 67,5% din totalul finanţărilor, cu sume de peste 47.000 CHF. Un alt sfert se încadrează la împrumuturi între 18.000 şi 47.000 CHF, cu o pondere de 24,5% din stocul creditelor, iar restul au credite între 4.000 şi 18.000 CHF, reprezentând 7,1%.

Jumătate dintre datornicii la bănci în franci elveţieni au venituri lunare sub 1.500 de lei. Totodată, trei sferturi dintre aceştia câştigă mai puţin de 2.500 de lei pe lună.

Puţin peste 10% (11,5%) dintre debitori au venituri cuprinse între 2.500 de lei şi 3.500 de lei, 7% ajung cu salarii până la 5.000 de lei, 3% câştigă între 5.000 şi 7.000 de lei şi 3,5% au câştiguri de peste 7.000 de lei lunar.

Isărescu a afirmat că trei bănci deţin un portofoliu de 77% din volumul creditelor în franci elveţieni.

"Debitorii cu venituri lunare medii sub 2.500 de lei sunt supraîndatoraţi ca urmare a deteriorării veniturilor în timpul crisei şi aprecierii francului elveţian. Nu se pot trata similar debitorii cu venituri sub 700 de lei, care au un grad de îndatorare de 184% şi debitorii cu venituri peste 7.000 de lei, care au un grad de îndatorare de 26%. Numai bine am aprinde aici un fitil cu o abordare generală", a afirmat Isărescu.

O treime dintre creditele în franci elveţieni (35%) au fost destinate achiziţionării de locuinţe, 58% au reprezentat credite de consum cu ipotecă, iar alte 7% au fost alte credite de consum.

"În cadrul creditelor de consum cu ipotecă se găseşte o diversitate de situaţii, unii şi-au luat maşină, alţii au călătorit în străinătate, asta e una dintre libertăţile pe care le-am cucerit după 1989", a punctat şeful băncii centrale.

Scadenţa reziduală medie este de 13,2 ani în totalul creditelor în franci elveţieni. Circa 40% din credite au scadenţa reziduală sub 5 ani, iar în alte 40% din cazuri scadenţa depăşeşte 15 ani.

În România, creditele în franci elveţieni reprezintă 1,4% din PIB, de 5 ori mai puţin decât în Polonia şi de 7 ori mai puţin decât în Ungaria. Ponderea finanţărilor în franci în totalul creditului acordat firmelor şi populaţiei este de 4,5%, în timp ce în Polonia şi Ungaria se consemnează niveluri de 3, respectiv 5 ori mai mari.

De asemenea, 7,7% din creditele imobiliare din România sunt denominate în franci elveţieni, faţă de peste 37% în Polonia.