Într-o piaţă comună cu mari probleme de competitivitate, problemele noastre sunt şi mai mari. Iar cele mai multe ni se trag – fapt subliniat şi în amintitul raport – de la întârzierea reformelor structurale. Iată deci pedala pe care se impune să apăsăm de urgenţă.
Autorii raportului văd lucrurile tranşant: „Încetinirea redresării impune plasarea competitivităţii şi a creşterii economice pe locul cel mai important în agenda politică”. La nivel european. Înţelegem, de aici, că nici pentru România ţintele cele mai importante nu pot fi altele. Toate celelalte ţinte – legate ori nu de ieşirea din criză – derivă din nevoia redresării competitivităţii şi a creşterii economice.
Săptămâna trecută primisem, de la Eurostat, două veşti bune. Am văzut că, în iunie, cu o rată a inflaţiei pe 12 luni de 8 la sută, eram pe ultimul loc în Europa. Iată însă că în septembrie, cu o rată de numai 3,5 la sută, am trecut înaintea Italiei, Luxemburgului, Austriei, Slovaciei, Ungariei şi am egalat Finlanda, Polonia şi Portugalia. Iar într-un alt top, venit de la Eurostat, cu producţia industrială din august, avem plus 1,9 la sută, în timp ce Danemarca, Cehia, Germania, Olanda, Irlanda şi Suedia au înregistrat rate negative. Judecând drept, constatăm că ne revenim pe un teren pe care am mai dovedit şi înainte de criză că putem fi tari: topul ritmurilor. Nu-i rău. Dar încă nu-i bine. Şi nici nu va fi bine până când nu vom începe să urcăm şi într-un alt top: cel al competitivităţii. Cursă în care noi nu ne poticnim de ieri sau de alaltăieri, ci de o jumătate de secol.
Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro.