Christine Lagarde şi-a anunţat candidatura cu zi înainte de începerea unui summit G8 la Deauville, Franţa, după ce a primit susţinerea unanimă a Uniunii Europene şi, potrivit unor surse diplomatice, a Statelor Unite şi Chinei.
„Este o provocare imensă pe care o abordez cu umilinţă, în speranţa de a ajunge la cel mai larg consens posibil”, a declarat Lagarde într-o conferinţă de presă susţinută la Paris, adăugând că intenţionează să călătorească mult în următoarele săptămâni penru a se consulta cu alte ţări.
Lagarde (55 de ani), politician de centru-dreapta şi fost avocat corporate în SUA, a fost lăudată pentru modul în care a prezidat anul trecut reuniunea miniştrilor G20 şi pentru aptitudinile de comunicare.
Însă spre deosebire de Dominique Strauss-Kahn, care a demisionat săptămâna trecută după ce a fost arestat la New York sub acuzaţii de tentativă de viol, Lagarde nu este un economist şi ar putea avea probleme în a reuşi acelaşi tip de leadership al economiei globale la nivel de gândire.
Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud au criticat dur, într-o declaraţie comună, liderii UE care au sugerat că următorul şef al FMI ar trebui să fie un european. Convenţia de a avea un director general al FMI provenient din Europa datează încă de la înfiinţarea instituţiei după cel de-Al Doilea Război Mondial şi coincide cu tradiţia de a avea un preşedinte american la Banca Mondială.
În pofida dorinţei economiilor emergente de a-şi impune propriul candidat la şefia FMI, aceste ţări nu au reuşit să se ralieze în spatele unei personalităţi pentru a-i da şanse să concureze cu Lagarde.
Adresându-se statelor emergente, Lagarde a declarat că va face eforturi pentru „îmbunătăţirea reprezentativităţi şi flexibilităţii” în cadrul FMI, dacă va fi desemnată ca director general.
Consiliul statelor membre ale FMI a deschis luni procesul de nominalizare şi selecţie a directorului general şi speră să desemneze o persoană pentru ocuparea postului până la 30 iunie.