Libanezii, marcaţi de un nivel imens de sărăcie, aleg investiţiile în companii producătoare de bere

În Liban, unde majoritatea depozitelor în dolari au rămas blocate încă de la sfârşitul lui 2019 când lira libaneză s-a prăbuşit şi sistemul bancar a cedat în contextul unui val de proteste politice, mai mulţi oameni văd investiţiile în companii concentrate pe export drept o modalitate de a obţine acces la valute şi de a primi ceva în schimbul „lollarilor” – o poreclă pentru depozitele în dolari care au rămas „captive” în băncile libaneze, notează Reuters, citat de ZIarul Financiar.

Exportatorii de alcool, incluzând aici producătorii de bere şi comercianţii de gin, reprezintă o alegere o populară în contextul actual.

„Dacă investeşti dolari «blocaţi» împreună cu mine, vei primi înapoi dolari proaspeţi”, a declarat Kamal Fayad, director executiv al 961 Beer, un exportator de bere din Liban.

Sub controalele informale de capital, deponenţii pot scrie în continuare cecuri bazate pe conturile în dolari americani, însă aceste cecuri nu pot fi folosite în afara ţării şi, dacă sunt vândute la exchange-urile locale, îşi pot pierde cel puţin 75% din valoare.

Având gravă nevoie de dolari, băncile limitează accesul clienţilor la fonduri şi oferă o rată de 3.900 de lire libaneze per dolar, un sfert din valoarea dolarului pe piaţa neagră.

„Investitorii preferă să îşi asume riscuri cu mine decât să îşi ţină banii în bancă. Cel puţin eu fac ceva bun pentru industrie. Prezint mai multă siguranţă prin comparaţie cu o bancă”, spune Fayad.

Disponibilitatea de a suporta o lovitură financiară reflectă disperarea pe care a generat-o criza din Liban, alimentată de explozia devastatoare de anul trecut din Beirut. Declinul suferit de sistemul financiar a împins în sărăcie jumătate din populaţia ţării de 6 milioane de locuitori, ştergând economiile oamenilor şi reducând masiv puterea de cumpărare.

Potenţialii donatori internaţionali susţin că vor întinde o mână de ajutor doar dacă se vor implementa reforme majore de combatere a corupţiei, însă situaţia politică din Liban face imposibilă o asemenea mişcare.

„Este un adevărat suprarealism financiar şi politic. Dacă un pacient refuză să îşi ia medicamentele timp de 20 de luni, ce credeţi că se va întâmpla? Desigur că starea pacientului se va deteriora. Exact acest lucru se întâmplă şi în Liban cu diminuarea serviciilor, o depreciere constantă a monedei şi un deficit tot mai mare al produselor de bază”, spune Toufic Gaspard, fost consilier în cadrul Fondului Monetar Internaţional (FMI).

Libanul este dependent de importuri şi, în ultimii ani, banca centrală a finanţat deficitul comercial prin emiterea unor rate mari ale dobânzilor pentru depozitele în dolari din cadrul băncilor comerciale. Ulterior, băncile au pasat ratele către clienţi, atrăgând un val de depozite şi profituri substanţiale pentru un sistem bancar ale cărui active au crescut până la 167% din producţia economică a ţării în 2015.