Majoritatea firmelor mici rămân expuse la riscul valutar, pentru că nu folosesc strategii de hedging

"Strategiile de hedging sunt încǎ, din pǎcate, utilizate prioritar de companiile locale mari şi de cele multinaţionale; majoritatea firmelor mici şi mijlocii rǎmân expuse riscului valutar, care, în condiţiile actuale de crizǎ, le afecteazǎ o datǎ în plus în mod negativ cash-flow-ul", a declarat într-un comunicat Mirela Şerban, managing partner al firmei de audit, contabilitate, consultanţă fiscală şi financiarǎ R&M Audit.

Firma de consultanţă menţionează că, în cazul importatorilor, aprecierea euro presupune un risc, întrucât aceste firme importǎ mǎrfuri pe care le introduc la vânzare la un anumit curs euro/leu, iar în cazul în care moneda europeanǎ se apreciazǎ în momentul în care aceştia trebuie sǎ cumpere euro pentru a achita mǎrfurile importate, au nevoie de mai mulţi lei decât au încasat sau previzionat.

În cazul exportatorilor, firmele vând produsele pe piaţa externǎ, considerând un anumit curs euro/leu la care au înregistrat costurile de producţie, iar în cazul în care euro se depreciazǎ în momentul încasǎrii contravalorii produselor, compania va vinde euro obţinând mai puţini lei decât a investit pentru producţia respectivǎ.

Şerban arată că, în primul trimestru al anului curent, cursul BNR a evoluat de la 4,2265 lei pentru un euro pe 4 ianuarie, la 4,0958 lei pentru un euro în data de 31 martie, marcând astfel o variaţie de 3,09%. Din 1 aprilie pânǎ în prezent, cursul valutar a avut o evoluţie în sens invers, ajungând din nou la peste 4,28 lei pentru un euro.

"Pentru exportatorii, respectiv, importatorii care nu s-au protejat împotriva riscului valutar, acestea au fost pierderi care au afectat pe de o parte profitul, iar pe de altǎ parte cash-flow-ul necesar desfǎşurǎrii activitǎţii, în condiţiile în care şi aşa piaţa întreagǎ este afectatǎ de lipsa de lichiditǎţi", a spus Şerban.

Operaţiunile de hedging-ul presupun transferarea riscului valutar cǎtre terţi, prin intermediul contractelor de hedging încheiate cu bǎncile, prin operaţiuni desfǎşurate pe pieţele de capital (contracte forward, futures sau opţiuni) sau prin poliţe de asigurare împotriva riscului valutar. De exemplu, în momentul semnǎrii unui contract, exportatorul se poate proteja împotriva deprecierii monedei de contract (euro, dolar, etc) prin încheierea unui contract de hedging cu o bancǎ, prin care va vinde suma în valutǎ reprezentând contravaloarea contractului comercial, la un anumit termen şi la un anumit curs valutar.

În cazul unui importator, acesta se poate asigura împotriva aprecierii monedei de contract printr-un contract de hedging ce presupune cumpǎrarea la un anumit termen a valutei necesare plǎţii importului. În ambele cazuri, banca cu care se încheie hedgingul preia riscul fluctuaţiei cursului de schimb.

În cazul strategiilor de hedging pe pieţele de capital, asigurarea împotriva evoluţiilor defavorabile ale cursului valutar se realizeazǎ deschizând poziţii (încheind contracte) care "contrabalanseazǎ" potenţialele pierderi din diferenţele de curs valutar interbancar.

"Înainte de criza economicǎ, o pierdere de 3- 4% era suportabilǎ, fiind, în general cu mult inferioarǎ adaosurilor comerciale; în prezent însǎ, exportatorii trebuie sǎ menţinǎ preţurile cât mai jos pentru a fi competitivi pe pieţele externe, iar importatorii reduc preţurile întrucât consumul intern este la cote reduse. În consecinţǎ, diferenţele de curs valutar conteazǎ în prezent foarte mult, iar strategiile de hedging nu trebuie sǎ fie considerate drept «sofisticate»", a afirmat Şerban.

Ea crede că fluctuaţiile de curs valutar sunt printre puţinii factori de ale cǎror "emoţii" pot scǎpa managerii în perioada actualǎ.

"Informarea privind instrumentele pe care le pot folosi rǎmâne factorul decisiv însǎ în acest sens. În ceea ce priveşte implementarea diferitelor strategii, în România, atât în companiile de consultanţǎ fiscalǎ şi financiarǎ, cât şi în bǎnci, în firmele ce activeazǎ pe pieţele de capital, existǎ specialişti foarte competenţi care îi pot îndruma", menţionează Şerban.

R&M Audit a fost înfiinţată în anul 2000 şi are în prezent un portofoliu de peste 200 de clienţi.