Marii producători auto din Europa riscă un nou an de restructurări. Care sunt cele mai expuse companii

Companiile cel mai grav afectate de criză sunt acelea care derulează cea mai mare parte din afaceri în zona euro, precum Peugeot şi Opel, în condiţiile în care vânzările auto din Europa au scăzut în 2012 pentru cel de-al cincilea an consecutiv şi au revenit la nivelul de la mijlocul anilor '90, potrivit unei analize Wall Street Journal (WSJ).

Concurenţi precum Volkswagen sau Renault au reuşit să-şi diversifice distribuţia geografică spre pieţele emergente din Europa, Asia, America Latină, Africa şi în America de Nord, compensând parţial pentru declinul de pe continentul european.

Restructurările ample implementate în 2012 de companii precum Peugeot, Opel şi Fiat ar putea fi insuficiente pentru a depăşi încă un an de declin. Astfel, menţinerea trendului de scădere a vânzărilor auto din Europa în 2013 ar putea declanşa o nouă rundă de vânzări de active şi majorări de capital, potrivit bancherilor şi analiştilor financiari contactaţi de WSJ.

Una dintre principalele probleme ale industriei auto europene este perioada de timp necesară pentru ca măsurile luate în acest an să-şi facă efectul. Peugeot şi Opel au pregătit mii de concedieri şi au anunţat închiderea unor fabrici, încercând în acelaşi timp să-şi reducă costurile printr-o colaborare anunţată în acest an. Aceste decizii nu au însă efecte semnificative pe termen scurt, inlcusiv din cauza problemelor politice ridicate de închiderea de fabrici şi concedieri masive, care nu pot fi efectuate imediat.

Fiat îşi readaptează producţia pentru exporturi în afara Europei, către pieţe mai dinamice. Grupul a anunţat recent că va concedia un sfert dintre cei aproape 6.000 de angajaţi de la complexul din Tychy, Polonia. Poziţia solidă în Brazilia şi în Statele Unite, unde deţine grupul Chrysler, oferă mai mult spaţiu de manevră gigantului italian în privinţa afacerilor din Europa.

Renault, al doilea mare constructor auto francez, se poate baza de asemenea pe o alianţă strânsă cu grupul japonez Nissan, prin care ambii producători economisesc bani.

"Este nevoie evidentă de restructurare în Europa, însă este costisitoare, durează mult şi nu rezolvă problema imediată a pierderilor", comentează pentru WSJ Jean-Baptiste Charlet, managing director la Morgan Stanley.

Pierderile ridicate din ultima perioadă şi situaţia financiară dificilă cresc vulnerabilitatea producătorilor auto europeni la fluctuaţiile pieţei.

"Totul se reduce la numărul de maşini vândute în Europa", spune Emmanuel Bulle, analist la Fitch Ratings.

Vânzările de automobile din Europa vor scădea cu 8% în acest an şi cu 3% în 2013, estimează Moody’s, şi ar putea reveni cel mai devreme în 2014.

Potrivit datelor Asociaţiei Constructorilor Europeni de Automobile, principalul grup de lobby al industriei, înmatriculările de autoturisme noi din Europa de Vest au scăzut cu 2 milioane de unităţi în perioada 2007-2011, la sub 13 milioane pe an.

Situaţia marilor mărci europene este cu atât mai gravă ţinând cont de dependenţa ridicată de autoturisme, unde competiţia este extrem de dură şi marjele de profit foarte reduse.

General Motors estimează că va înregistra în acest an pierderi de până la 1,8 miliarde de dolari în Europa, unde deţine mărcile Opel şi Vauxhall. Grupul american speră să revină pe profit în Europa abia în 2015.

Fiat are prognoze asemănătoare în privinţa revenirii pe profit şi estimează pierderi de 700 milioane euro în acest an în Europa în timp ce Peugeot speră să oprească pierderile în 2014 datorită alianţei cu General Motors, prin care cele două companii vor efectua în comun aprovizionarea pentru a reduce costurile. Grupul Renault este mai optimist, estimând flux de numerar pozitiv de la operaţiunile auto în 2012 în pofida vânzărilor în scădere din Europa.

Restructurările din Europa nu sunt însă la fel de drastice precum cele efectuate în 2009 în Statele Unite – intrarea General Motors şi Chrysler în faliment cu finanţare de la guvern, dispariţia mărcilor Pontiac (GM) şi Mercury (Ford).

Companiile americane au închis fabrici, au operat concedieri masive, au redus influenţa sindicatelor, au restructurat programele de pensii şi transferuri sociale către foştii angajaţi, măsuri extrem de dificile în Europa din punct de vedere politic.