Oamenii inteligenţi au gândit deja că ar trebui să păstrăm fierul vechi în Europa pentru a alimenta producţia de oţel verde. Problema este că în prezent exportăm aproximativ 50 de milioane de tone de fier vechi pe an în Turcia. De ce să nu folosim acest fier vechi pentru nevoile noastre proprii? Ei bine, problema este că producţia de fier vechi nu este suficientă pentru a acoperi toate nevoile pe care le avem în Europa”, spune François Michalet, secretarul general al ESTA (European Steel Tube Association – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Ţevi de Oţel).
Chiar şi în acest moment, fierul vechi este o materie primă importantă pentru cuptoarele cu arc electric. În viitorul european însă, aşa cum este conturat de politicile de mediu ale Uniunii Europene, fierul vechi va fi o materie crucială pentru industria metalurgică. Până la momentul în care intervenţia omului în schimbările climatice a început să fie luată în considerare foarte serios, producţia de oţel se realiza, în cea mai mare parte, în furnale clasice. Pe scurt, într-un cuptor uriaş se adaugă cărbune – cocs – şi minereu de fier. Procesul nu poate fi altul decât unul foarte poluant. Soluţia? Un cuptor electric, alimentat cu energie verde, care să topească fierul vechi şi să îl transforme în oţel de calitate. Pare simplu, dar conversia este foarte complicată şi ţine de o multitudine de factori. În primul rând, ca să produci oţel prietenos cu mediul este nevoie de energie verde, ceea ce înseamnă producţie de energie regenerabilă, de obicei prin centrale eoliene. În al doilea rând, se pune problema investiţiei în cuptorul cu arc electric, pe care nu multe companii metalurgice o pot susţine singure. În al treilea rând, este vorba de materia primă necesară pentru cuptoare, adică fierul vechi.