EPISODUL 2  Metoda „Phoenix”, manual de fraudare a Statului. Falsuri, ficţiuni şi alte ilegalităţi în securitatea public-privată a Statului

Dacă toţi patronii de firme de securitate privată ar fi corecţi cu noi, cu Statul, dar şi cu ei înşişi, ar recunoaşte un lucru cert: activitatea aceasta nu este pentru oricine. Însă, unii se încăpăţânează să treacă legea la „opţionale”. Fentează orice regulă, încalcă orice principiu, pentru a se îmbogăţi pe spezele altora. În urmă, lasă în bugetul public găuri pe care trebuie să le suportăm noi, copiii noştri şi copiii copiilor noştri. Împreună cu experţi din domeniu, am analizat fenomenul practicilor ilicite la care recurg şmecherii securităţii private şi ne-am crucit. Orice ilegalitate nu ar putea rezista zeci de ani la rând, fără protecţie în sistem, la înalt nivel.

Firme care te lasă fără bani, fără servici şi fără pensie

Firmele de pază angrenate în mecanismul de fraudare a Statului nu pot să îşi acopere costurile directe şi nici nu pot obţine profituri mari, nefiscalizate, fără a recurge la practici ilegale. Cele mai cunoscute tertipuri care au fost documentate până acum în acest domeniu sunt plata angajaţilor integral sau parţial „la negru” şi neîndeplinirea obligaţiilor legale faţă de angajaţi.

Prin plata angajaţilor integral sau parţial „la negru”, unii patroni urmăresc diminuarea semnificativă a sumelor care trebuie vărsate la bugetul statului, respectiv la bugetul asigurărilor sociale şi de sănătate. Variante de mascare a muncii la negru sunt multe, dar cele mai cunoscute sunt: contractele cu timp parţial de muncă, folosirea abuzivă a concediilor fără plată, precum şi pontajele şi statele de salarii false care ascund orele suplimentare plătite „la negru”. Există patroni care participă la mecanismul de fraudare a Statului prin faptul că nu îşi îndeplinesc obligaţiile legale faţă de angajaţi, respectiv nu plătesc propriilor angajaţi sporurile la salarii prevăzute de legislaţia muncii, nu plătesc indemnizaţia de concediu de odihnă, nu plătesc sporul pentru orele suplimentare şi nici pentru lucru în zile de sărbători legale, nu acordă libere plătite.

• CITEŞTE ŞI: EPISODUL 1 Metoda „Phoenix” face ravagii în România. Schema complexă prin care statul este prejudiciat de aşa-zişi „oameni de afaceri”

Goana după profit lasă urme şi victime, în permanenţă

Driblarea legii şi a clauzelor contractuale a devenit sport de ramură. Nerespectarea legislaţiei specifice serviciilor de pază şi a condiţiilor contractuale încheiate cu beneficiarii sunt alte două practici care conduc la pierderi. Pentru o mână de oameni, însă, aduc profituri ilicite.

Societăţile de pază implicate în mecanismul de fraudare nu angajează costurile necesare pentru conformare la legislaţia specifică, în special în ceea ce priveşte instruirea continuă a angajaţilor sau controlul şi supervizarea calităţii serviciilor.

Totodată, sunt frecvente cazurile în care aceleaşi societăţi nu respectă prevederile contractelor cu beneficiarii privind livrarea integrală a volumul prestaţiilor contractate. Ca să iasă „schema”, de regulă, sunt angajaţi mai puţini agenţi de pază decât cei prevăzuţi în contractele de prestări servicii. Firmele respective fac astfel serioase reduceri de cheltuieli pe seama unor entităţi ale Statului, societăţi din administraţia centrală sau locală.

Această practică se bazează pe coruperea unor funcţionari lipsiţi de integritate, reprezentanţi ai unităţilor de stat beneficiare, care confirmă în fals livrarea integrală a serviciilor. Funcţionari corupţi sunt cointeresaţi cu bani sau cu alte forme de avantaje, cum ar fi angajarea fictivă a unor rude sau a unor apropiaţi în societăţile de pază sau în alte firme afiliate, dar şi cumpărarea de bunuri sau pachete de vacanţă, adesea în străinătate.

Dependenţa de ilegalităţi creează vulnerabilităţi sociale şi economice

Experţii pe care i-am consultat subliniază că, în general, în domeniul serviciilor, costul cu forţa de muncă reprezintă cea mai mare cheltuială, din totalul costurilor necesare pentru furnizarea prestaţiei către beneficiarul final. Prin nedeclararea volumului real de muncă prestat sau diminuarea cu rea intenţie a acestuia în contrar cu clauzele contractuale, sunt micşorate ilegal impozitele şi contribuţiile sociale aferente muncii.

Din estimările noastre, firmele implicate în acest circuit de fraudare a Statului îşi reduc costurile cu forţa de muncă la aproape jumătate faţă de costul normal şi legal. Dat fiind că taxele şi impozitele reprezintă aproximativ 43% din salariul brut, aceste firme realizează practic profituri imense, de cele mai multe ori nefiscalizate, pe care parţial le recirculă în diverse plăţi „la negru”.

Bani nefiscalizaţi ajung şi în buzunarele angajaţilor, care dezvoltă o dependenţă de aceşti falşi oameni de afaceri. Dacă nu au educaţia şi cunoştinţele necesare, şi nici nu se pot apăra cu sindicate sau cu avocaţi, angajaţii plătiţi „la negru” devin complici la un sistem care şubrezeşte nu doar încrederea în firme şi în piaţă, ci însăşi viabilitatea sistemului de asigurări sociale şi de sănătate. Să nu ne mai mirăm dacă vor ajunge la pensie cu praful de pe tobă şi nici dacă vom suferi cu toţii de pe urma inacţiunii de acum a organelor de control şi de aplicare a legii.

Dacă noi încă mai constatăm aceste realităţi, mă întreb: ce le mai trebuie celor de la Inspecţia Muncii şi altor structuri de control ca să îşi facă treaba fără abatere? Sau nici ei nu sunt plătiţi integral şi doar se fac că muncesc? De ce lasă acest fenomen să se manifeste, mai ales că sunt cazuri în care vorbim despre forme de recidivă din partea aceloraşi patroni sau a celor apropiaţi lor? Surse din piaţă spun că este grav când inspectorii „închid ochii”, dar şi mai grav când dau sugestii despre evitarea rigorilor legii.

Dacă ai cunoştinţă despre situaţii de acest fel sau vrei să ne laşi un comentariu, trimite-ne un mesaj pe adresa redacţiei www.mediafax@mediafax.ro.