Mihnea Costoiu, Rector, Universitatea Politehnică din Bucureşti: M-am întâlnit cu o companie care are nevoie de sudori pe care îi plăteşte cu 9.200 euro net

”Azi de dimineaţă m-am întâlnit cu o companie care mi-a spus că are nevoie de sudori. Lucrează în România şi vrea sudori calificaţi în mai multe zone pe care îi plăteşte cu 9.200 de euro net”, a declarat Mihnea Costoiu în cadrul conferinţei ZF/Liberty Steel „Industria românească: Investiţii pentru un viitor verde”.

Ce a mai declarat Mihnea Costoiu în cadrul conferinţei:

Sunt convins că un macaragiu de la Galaţi câştigă mai bine decât un asistent universitar. Trebuie să înţelegem că pentru a livra această forţă de muncă este nevoie de un învăţământ solid, nu doar la Bucureşti, Cluj, Timişoara. 

Lucrăm cu foarte multe domenii şi încercăm să explicăm tinerilor că vin la noi zeci de companii care ne spun că vor ingineri, nu doar informaticieni. Este foarte important. În această primă lună din an care nici nu a trecut de la începutul anului, oferta de locuri de muncă pe care Politehnica a primit-o este de 3.200 de locuri. Anul trecut am încheiat cu o ofertă de locuri de muncă de 25.000. În cei mai buni ani, Politehnica livrează 3.500 – 3.600 de absolvenţi. Este o presiune enormă.

Suntem acum în o profundă criză de forţă de muncă şi este foarte important ca societatea românească să vorbească despre acest lucru şi, în special, companiile. Noi avem 33.000 de studenţi în acest moment, mai mult de atâţi nu putem avea, nu avem resurse umane să pregătim mai mulţi studenţi.

După 1989 au plecat din România 20.000 de medici, 200.000 de ingineri, orice comentariu este inutil.

Azi de dimineaţă m-am întâlnit cu o companie care mi-a spus că are nevoie de sudori. Lucrează în România şi vrea sudori calificaţi în mai multe zone pe care îi plăteşte cu 9.200 de euro net.

De mulţi ani realizăm presiunea asupra României şi asupra şcolilor în general. După 1989 am avut o politică constantă de distrugere a şcolilor profesionale pentru că, în primul rând, nu am investit în ele, am uitat de existenţa lor. Şi noi simţim această presiune şi încercăm să venim în sprijinul companiilor.

Este adevărat, abandonul şcolar reprezintă o problemă mare. În medie, România avea între 250.000 – 300.000 – 400.000  sau 500.000 de absolvenţi de liceu în anii buni. Anul acesta au intrat la capacitate 90.000 de copii. Cifrele nu mint. Anul acesta au terminat liceul circa 90.000 de copii şi au început liceul circa 90.000 de copii. Ce se va întâmpla în patru ani de zile? În acest moment, în România sunt peste 1 milion de elevi care au terminat liceul fără să aibă diploma de bacalaureat şi fără să aibă o profesie, o specializare, o meserie. După părerea mea, trebuie regândit fundamental sistemul preuniversitar astfel încât liceul sau şcoala copilului să fie dublată de oferirea unei calificări, astfel încât la finalul ciclurilor să plece cu o calificare pe care să o poată folosi piaţa muncii. Este mult prea târziu să recuperăm 1 milion de copii acum.

Încă mai avem industrie în anumite zone. Mai avem o şansă să dezvoltăm această industrie prin o dezvoltare inteligentă a şcolilor din România. Noi suntem în un mare pericol, care se va adânci în perioada următoare şi trebuie să ţinem această forţă de muncă, cuplând această forţă de muncă de nevoile pe care le au companiile, pe care le are ţara. Importul nu este o soluţie pe termen lung.

Mai avem încă industrie şi trebuie să o protejăm. Atât industria, cât şi forţa de muncă.

Ce societate poate fi aceea care nu are industrie? Ce ţară ar fi aceea fără industrie şi ce industrie se poate realiza fără ingineri? Nu se poate să construieşti o societate, o industrie fără ingineri.