Ministerele, campionii angajărilor - cel puţin 60.000 de noi posturi din 2005 până în 2009

Nici 2010 nu face excepţie. De pildă, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei avea anul trecut trecute în schema de finanţare 680 de posturi. Ministerul Turismului, avea, tot anul trecut, 229 de posturi. Noul Minister al Dezvoltării şi Turismului, rezultat din fuziunea celor două instituţii, are finanţate anul acesta 865 de posturi - ceea ce înseamnă că în acest nou minister, într-un an de criză profundă, schema a fost extinsă cu aproape 60 de posturi şi nu redusă, potrivit Ziarului Financiar.

Ministerul Economiei şi-a redus aparent schema din 2005 până în 2009 de la 888 de persoane la 587. Dar în legea bugetului pentru 2010 are bugetate 2.372 de posturi. Majorarea schemei este explicabilă prin faptul că a preluat Ministerul pentru IMM-uri. Dar atunci a avut Ministerul pentru IMM aproape 1.800 de oameni, adică de mai bine de trei ori decât Ministerul Economiei? Legea bugetului pentru 2009 arată că Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ şi Mediul de Afaceri care a fost absorbit de Ministerul Economiei a finanţat anul trecut 403 posturi. De unde apar atunci ca urmând să fie finanţate în 2010, la Ministerul Economiei, 2.372 de posturi? De unde vin aceşti aproape 1.400 de oameni în plus?

Realitatea a făcut ca, de-a lungul vremii, ministerele să se restructureze, să se extindă, să fie înghiţite, comasate, făcute la loc. Administraţia a fost în mâinile guvernanţilor o plastilină din care s-au modelat diferite figurine. Oamenii au fost mutaţi de colo-colo, este greu să le dai de urrmă, însă ei există, deşi nu este clar dacă cei care conduc ministerele chiar ştiu câţi angajaţi au.

Un reper, deşi departe de a fi infailibil, rămân legile bugetelor de stat aprobate de-a lungul anilor. Miniştrii au cerut un număr de posturi - deşi ar putea justifica că nu toate au fost ocupate. Bun. Dar atunci de ce le-au cerut?

Apoi, obişnuinţa era ca banii economisiţi din posturile neocupate să fie împărţiţi, la finele anului, celorlalţi angajaţi. Până la urmă, posturile finanţate prin legea bugetului au provocat un cost fie că au fost sau nu ocupate.

Chiar dacă calculul pe care îl facem astăzi nu este perfect, cifrele sunt bazate pe legile bugetelor aprobate de-a lungul anilor. Iar aceste cifre arată că din 2005 până anul trecut numărul 60.000. Sunt şi ministere care, în acest interval, şi-au redus numărul de oameni. Însă numărul lor este insignifiant. De la Ministerul Culturii au dispărut din schema de finanţare din 2005 până în 2009 şase posturi, de la Ministerul Comunicaţiilor nouă, de la Ministerul Educaţiei 12.

Justiţia a pierdut şi ea 424 de posturi, Sănătatea 283, iar Transporturile 120. (Ministerul Apărării Naţionale a pierdut 3.541 de posturi finanţate, dar Apărarea este un caz special, dată fiind
reforma prin care a trecut). Pot fi comparate aceste scăderi cu angajările făcute de celelalte ministere? Numai Ministerul Administraţiei şi Internelor şi-a lărgit schema de finanţare din 2005 până în 2009 cu 49.636 de posturi. Atunci nu este de mirare că, dacă în 2005 acest minister cheltuia cu personalul 480 mil. euro, a ajuns să cheltuiască în 2009 1,38 mld. euro - sigur, aici
adăugându-se nu doar creşterea numărului de salariaţi, ci şi a salariilor.

Ministerul Agriculturii şi-a extins schema posturilor finanţate cu 4.444 de posturi din 2005 până în 2009. Rezultatul: creşterea cheltuielilor cu personalul de la 31,5 mil. euro la 125 mil. euro în intervalul amintit.

De altfel, potrivit datelor Ministerului Finanţelor, cheltuielile cu personalul în institiţiile de stat au evoluat de la 5,89 mld. euro în 2005 la 11,1 mld. euro în 2009.

În topul ministerelor care şi-au extins schema se numără Ministerul Finanţelor, care a finanţat în 2009 cu 6.428 de poziţii mai mult decât în 2005 (cu o creştere a cheltuielilor de personal
de la 97 la 252 mil. euro în intervalul amintit).