Minunea poloneză. Cum a devenit Polonia campionul european la creştere economică: fonduri europene, cheltuieli guvernamentale şi consumul gospodăriilor impulsionat de salariile mai mari

Economia Poloniei, cea mai mare din Europa de Est, a accelerat atât de mult în trimestrul doi, încât a ajuns campioana Uniunii Europene la creştere. Analiştii, luaţi prin surprindere de mărimea saltu­lui, cred că performanţa se dato­rea­ză în principal relansării consu­mului, odată cu majorarea sem­nificativă a salariilor, de­oa­rece investiţiile şi exportu­rile au fost slabe.

Presa autohtonă este în­cântată că Polonia a lăsat mult în urmă Germania, forţa domi­nantă prin mărime din Europa, la avans economic, dar îndeamnă şi la prudenţă pentru că această performanţă vi­ne la pachet cu dezmorţirea inflaţiei. Guver­nul nu este mulţumit şi acuză partidul care a con­dus guvernul anterior că frânează economia.

PIB-ul polonez a accelerat de la 2% în primul trimestru la 3,2% în trimestrul doi faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Avansul a fost de 1,5% comparativ cu trimestrul anterior, arată datele preliminare ale biroului de statistică al Poloniei. Rezultatele sunt mai bune decât s-au aşteptat analiştii. Conform cifrelor Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene, avansul anualizat a fost de 4%, ceea ce pune Polonia în fruntea clasamentului UE.

Dintre economiile mari, doar Spania se apropie, cu o creştere de 2,9%. Spre compara­ţie, saltul mediu din UE a fost de doar 0,8%, în timp ce Germania, o economie orientată spre exporturi şi de care sunt legate toate econo­miile est-europene, a scăzut cu 0,1%. Pentru că datele statistice poloneze sunt preliminare, nu există o radiografie oficială a creşterii, însă analiştii sunt de acord că la baza ei stau chel­tuielile pentru consum, impulsionate de sala­riile cu 11% mai mari faţă de cum erau în urmă cu un an.

De asemenea, şi activitatea din servicii a fost bună. Economiştii de la ING apreciază că un motor de creştere au fost şi cheltuielile guvernamentale, adică politica bugetară laxă. Un aport deloc neglijabil s-ar putea să fi adus încasarea unei îndelung aşteptate prime tranşe de 6,3 miliarde euro din fondurile europene de recuperare, cheltuită de guvern pe servicii. Banii au impulsionat probabil consumul în ansamblu. La minusuri, analiştii de la ING au identificat scăderea investiţiilor şi companiile care transferă în străinătate profiturile realizate în Polonia în loc să finanţeze cu ele creşterea operaţiunilor în ţară. Totodată, activitatea din construcţii şi exporturile nu şi-au revenit.

Însă la exporturi s-a observat o schimbare. Germania este în continuare principala desti­naţie pentru bunurile poloneze, cu o pondere de 27% în total în primele şase luni ale anului. Dar în aceeaşi perioadă a anului trecut cota era de 28%. În schimb, Franţa a luat locul Cehiei şi a devenit a doua destinaţie pentru exporturi, dar nu pentru că a crescut cota economiei franceze, în continuare la 6,3%, ci pentru că Cehia s-a retras de la 15% la 6,2%. Schimbarea s-ar putea datora faptului că economia germană s-a anemiat atât de mult încât este considerată bolnavul Europei.

Iar Cehia, cea mai matură economie est-europeană, dar în stagnare, este descrisă ca fiind bolnavul Europei de Est. Dependenţa de Germania, mai ales la nivelul industriei, a acţionat ca frână pentru toate economiile est-europene. Ungaria este cel mai bun exemplu. În Polonia, revenirea a fost frânată şi de dobânzile menţinute la nivel ridicat de banca centrală, al cărei guvernator este aliat şi prieten cu liderul partidului PiS care a condus fosta guvernare. Spre deosebire de celelalte bănci centrale est-europene, cea poloneză s-a ferit să reducă dobânzile anul acesta, justificând inacţiunea prin îngrijorarea că va reveni inflaţia. „Datele macroeconomice mai bune decât s-a anticipat vor da probabil apă la moară băncii centrale, care spune că dobânzile nu pot fi modificate“, a declarat pentru Bloomberg Monika Kurtek, economist la Bank Pocztowy. „Cel mai important factor pentru instituţie va fi inflaţia, care tocmai s-a deplasat spre limita superioară a intervalului de toleranţă şi va rămâne acolo probabil până cel puţin la finalul anului.“ Premierul Donald Tusk a dat vina pentru creşterea economică lentă pe politica monetară „restrictivă“ a guvernatorului Adam Glapinski, care a declarat luna trecută că relaxarea, adică o nouă rundă de reduceri de dobânzi, ar putea fi întârziată până în 2026. Nu toţi colegii săi sunt de acord cu el şi unii îi contestă afirmaţiile. Banca centrală, sub Glapinski, a efectuat două reduceri de dobânzi agresive chiar înainte de alegerile generale din toamnă, pierdute de PiS, chiar dacă au existat avertismente că în felul acesta este impusionată inflaţia. Indicatorul a oscilat anul acesta între limitele de toleranţă ale băncii centrale înainte de a accelera la 4,2% în iulie. Ministrul de finanţe Andrzej Domanski s-a arătat îngrijorat că, deşi economie a prins viteză, creşterea are „atât de puţine motoare“. Mai mulţi exportatori au dat semne de slăbiciune. Exporturile de bunuri ale Poloniei au scăzut cu 6% în iunie, în ritm anualizat, potrivit celor mai recente date. În aceeaşi lună, importurile totale ale Germaniei s-au diminuat cu 6,3%.