Munţii de datorii ai Chinei ies la iveală şi arată întregii lumi eşecurile guvernării de la Beijing

Pentru Dhiraj Bajaj, unul dintre miile de investitori ai economiei chineze, răsturnările bruşte de situaţie cu care s-a confruntat recent au fost peste tot ce a văzut în cei 20 de ani de carieră în investiţii, iar el nu este singurul dezamăgit de China.

Pe fondul lipsei de transparenţă şi a incertitudinii tot mai mulţi investitori se gândesc de două ori înainte să mai vină cu banii în China, iar mulţi dintre ei pleacă cu milioanele departe de economia care dă tot mai des semne de slăbiciune, scrie Bloomberg.

Mai întâi, Dalian Wanda Group Co. a indicat investitorilor- inclusiv lui Bajaj - că totul era în regulă. Cele 400 de milioane de dolari pe care le datora vor fi plătite integral. Câteva zile mai târziu, unii dintre aceştia au fost avertizaţi că, de fapt, companiei îi lipseau 200 de milioane de dolari, o bombă care a declanşat o vânzare frenetică a obligaţiunilor.

Apoi, la fel de repede, investitorii au fost informaţi că, într-adevăr, existau destui bani, ceea ce a dus la o nouă creştere a obligaţiunilor.

În cele din urmă, compania a reuşit să-şi plătească investitorii în iulie. Cu toate acestea, Bajaj care este şeful Lombard Odier Ltd, spune că incidentul şi altele asemănătoare l-au făcut să fie foarte precaut în ceea ce priveşte investiţiile în China în viitor.

Episoade de acest fel devin tot mai frecvente pentru comunitatea financiară internaţională.

În timp ce zeci de companii imobiliare pline de datorii, inclusiv gigantul Country Garden Holdings Co. se luptă pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, managerii internaţionali de fonduri spun că practicile slabe - şi mulţi susţin că se înrăutăţesc - de guvernanţă şi de publicare a informaţiilor sunt cele care îi descurajează pe termen lung în privinţa companiilor din China continentală.

Experţii avertizează că acest lucru ar putea duce la un acces diminuat la finanţare şi la costuri mai mari ale împrumuturilor în anii următori, ceea ce ar putea împiedica şi mai mult economia chineză, care deja se clatină.

„Există o deteriorare clară în ceea ce priveşte standardele, iar acest lucru nu va mai fi tolerat de comunitatea globală de investiţii”, a declarat Bajaj.

Desigur, China nu a fost chiar un exemplu strălucit de bună guvernanţă corporativă pentru început. O serie de companii au fost afectate de ani de zile de datorii ascunse şi erori contabile.

Dar, având în vedere că obligaţiunile în dolari cu rating de junk ale naţiunii au un randament mediu anual de peste 9% între 2012 şi 2020 - faţă de mai puţin de 7% pentru datoria comparabilă din SUA - managerii de fonduri au ignorant în general riscurile.

Obligaţiunile de tip „junk bonds” offshore din China, majoritatea emise de dezvoltatori imobiliari, au pierdut peste 127 de miliarde de dolari din momentul în care au atins nivelul maxim în urmă cu doar doi ani şi jumătate, cam în perioada în care Beijingul a introdus o serie de măsuri pentru a încetini ritmul cu care dezvoltatorii imobiliari contractau împrumuturi.

Politicile au fost menite să ajute la reducerea anilor de expansiune excesivă alimentată de datorii din partea constructorilor şi a speculaţiilor imobiliare din partea cumpărătorilor de locuinţe. Dar au dus la un număr record de firme care au intrat în incapacitate de plată, deoarece costurile de refinanţare au crescut şi au dus la o serie de restructurări.

Country Garden, după ce a ratat luna trecută termenul iniţial de plată a dobânzii pentru două obligaţiuni în dolari, a ţinut apoi investitorii în întuneric timp de săptămâni întregi cu privire la intenţia de a plăti înainte de expirarea perioadelor de graţie (în cele din urmă, a plătit dobânda marţi.) Ceea ce i-a înfuriat şi mai mult pe creditori a fost faptul că societatea nu a clarificat niciodată când s-au încheiat efectiv perioadele de graţie.

China se confruntă în prezent cu o serie de ameninţări economice serioase, printre care se numără deflaţia, criza imobiliară care trage economia în jos şi incidentele care afectează investitorii globali. În lipsa unor acţiuni ferme din partea autorităţilor de reglementare, naţiunea asiatică riscă să piardă investitori şi să se confrunte cu o agravare a turbulenţelor prin care trece.