Negriţoiu: Instituţia de rezoluţie poate fi în ASF sau chiar Fondul de Garantare, cu resurse private

"Instituţia de rezoluţie este o entitate în primul rând a ASF, noi am constituit acum un serviciu care se ocupă cu pregătirea executării prevederilor Legii rezoluţiei. Sau poate să fie Fondul de Garantare, ştiţi că avem un proiect de lege să-l separăm din ASF", a declarat joi preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, Mişu Negriţoiu, după o conferinţă organizată la ASE.

El a precizat că respectiva instituţie va trebui controlată de participanţii la Fond, pentru că va cuprinde şi un fond de rezoluţie, care va avea resurse private.

Totodată, se va ocupa eventual şi cu "dezvoltarea mai departe sau cu recuperarea cheltuielilor pe care le face, din valorificarea activelor entităţii supravegheate".

Guvernul a aprobat miercuri un proiect de lege referitor la crearea unui nou cadru legal de gestiune a crizelor în sectorul financiar, prin introducerea de măsuri şi instrumente menite să intervină timpuriu şi rapid în cazul unui asigurător neviabil sau în curs de a intra în dificultate.

Prin noile reglementări va fi instituit un regim care să pună la dispoziţia Autorităţii de Supraveghere Financiară un set de instrumente care să permită intervenţia cu promptitudine, într-un stadiu incipient, în cazul unui asigurător aflat în dificultate sau în curs de a intra în dificultate.

Intervenţia ASF are scopul să garanteze continuitatea funcţiilor financiare şi economice critice ale asigurătorului, reducând, în acelaşi timp, impactul situaţiei dificile a asigurătorului asupra pieţei asigurărilor şi sistemului financiar în general.

De asemenea, noile prevederi vor reglementa competenţele Autorităţii de Supraveghere Financiară în ceea ce priveşte rezoluţia, cu menţiunea că, în cadrul organizării sale interne, ASF trebuie să asigure independenţa operaţională şi evitarea conflictului de interese între funcţia de rezoluţie şi funcţia de supraveghere prudenţială prevăzută în Legea privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor.

Rezoluţia este procedura care urmează să se declanşeze în situaţia în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere.

Potrivit proiectului de lege, cadrul legal de gestiune a crizelor din sectorul financiar-nebancar cuprinde prevederi care se referă la trei etape distincte, respectiv pregătirea, intervenţia timpurie şi rezoluţia. Pentru fiecare dintre aceste etape sunt stabilite condiţiile de declanşare, autorităţile implicate, competenţele şi instrumentele ce pot fi aplicate, precum şi modalitatea de implementare a acestora.

Proiectul prevede şi obligaţia autorităţii de rezoluţie de a elabora planuri de rezoluţie pentru fiecare asigurător, precum şi conţinutul acestor planuri.

Din punct de vedere procedural, rezoluţia urmează să se declanşeze în situaţia în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere. Proiectul de lege stabileşte obiectivele, condiţiile de declanşare şi principiile rezoluţiei, desemnarea administratorului de rezoluţie, procedura de evaluare şi cele trei instrumente de rezoluţie.

Instrumentele de rezoluţie care pot fi aplicate în procedura de rezoluţie sunt vânzarea activităţii şi a portofoliului, instituţia-punte, separarea activelor asigurătorului supus rezoluţiei, cu scopul de a le proteja în vederea vânzării sau lichidării lor ordonate.

Vânzarea activităţii şi a portofoliului asigurătorului supus rezoluţiei presupune vânzarea totală sau parţială a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate emise de acesta, după caz, a activităţii acestuia (active, drepturi sau obligaţii) unuia sau mai multor cumpărători din sectorul privat (fără a necesita acordul acţionarilor), în condiţii transparente şi nediscriminatorii, care să nu confere avantaje neloiale vreunui potenţial cumpărător.