Niciun mare producător de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România

Adidas şi-a produs pantofii în România încă dinainte de capitalism, colaborarea cu celebra fabrică Pionierul fiind cunoscută pe plan local, acordul fiind semnat acum circa 50 de ani. Fabria este acum istorie, la fel şi colaborarea dintre cele două părţi, scrie Ziarul Financiar.

Astăzi, pe lista de furnizori ai grupului german nu mai există nicio companie din România. Pe lista de furnizori a grupului, listă updatată la 1 august 2020, apărea o singură firmă locală, este vorba de SMS România din Satu Mare. Oficialii companiei locale au declarat însă acum circa o lună că această colabolare a fost sistată între timp.

Astfel, grupul german Adidas, unul dintre cei mai cunoscuţi jucători din lume de pe piaţa echipa­mentelor sportive, care are peste 650 de furnizori în lume, nu mai produce în România.

El colaborează însă cu companii din toate colţurile lumii, care produc atât bunuri finite, cât şi componente. Este interesant de observat că pe listă apar firme din Argentina şi Brazilia ori Vietnam şi Cambodgia. Totuşi, producţia Adidas nu se petrece doar în ţări subdezvoltate, cu forţă de muncă ieftină, ci şi în state precum Canada sau Austria ori Belgia. Din Europa sunt prezente companii din peste 15 ţări, însă în cazul Poloniei, Rusiei, Lituaniei, Greciei sau Austriei e vorba de o singură firmă care produce bunurile Adidas.

Situaţia Adidas este una particulară, dat fiind că în cazul Puma spre exemplu, un alt nume major din producţia de echipamente sportive, partenerii sunt în proporţie de 100% din Asia. Este vorba de 120 de companii din ţări precum Cambodgia, China sau Bangladesh. Similară este situaţia Asics, un jucător japonez care şi-a concentrat producţia în special în doar câteva ţări, respectiv: China, Vietnam, Indonezia, Japonia, Cambodgia şi Brazilia. În alte câteva state are parteneriate cu doar 1-2 fabrici. Nicio unitate de producţie din România nu e însă pe listă, dintre ţările europene făcându-şi loc Italia, Olanda, Portugalia şi Slovenia.

Similar, România nu se găseşte nici pe harta de producţie a altor doi giganţi – Nike şi Under Armour – care au afaceri de miliarde şi care îşi vând produsele în toată lumea, inclusiv pe piaţa locală.

Astfel, niciunul dintre marii jucători de pe piaţa de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România, deşi piaţa locală a fost încă dinainte de ’89 unul dintre cei mai mari producători de îmbrăcăminte şi încălţăminte din lume.

La o privire pe harta de furnizori ai marilor jucători este evidentă orientarea către producători din Asia sau din ţări sărace, unde salariile sunt pe măsură, de multe ori sub 100 de euro pe lună.

În România, deşi croitoresele şi cusătoresele au printre cele mai mici salarii din economie, de multe ori apropiate de minimul de la nivel naţional, acestea sunt totuşi de câteva ori mai mari ca în Bangladesh sau Cambodgia.

România a pierdut teren în faţa altor ţări, însă economiştii spun că acest domeniu are o valoare adăugată brută mică, astfel că e bine să se dezvolte alte tipuri de investiţii pe plan local.

Totuşi, momentan, peste 100.000 de oameni lucrează în industriile de profil, iar sistarea contractelor cu marii jucători poate duce la disponibilizări.