Nou summit anticriză, în umbra problemelor încă nerezolvate din Grecia. Care sunt temele principale pe care liderii UE le vor discuta

Şefii de stat sau de guvern din UE vor încerca din nou să facă progrese spre soluţionarea crizei datoriilor de stat la cel de-al 17-lea summit european din ultimii doi ani, ale cărui principale teme oficiale de discuţie sunt crearea de locuri de muncă şi consolidarea creşterii economice, liderii europeni încercând să împingă în plan secund măsurile de austeritate nepopulare adoptate în multe state membre.

Politicienii se pregătesc să adopte redirecţionarea a până la 20 miliarde euro din fondurile structurale UE 2007-2013 neutilizate spre crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri, precum şi măsuri de stimulare a creditării către firme şi companii mici şi mijlocii.

Însă discuţiile vor fi dominate de înfiinţarea fondului permanent de criză al zonei euro, Mecanismul European de Stabilitate, de pactul fiscal convenit de principiu în decembrie şi de problemele încă nerezolvate ale Greciei.

Negocierile dintre guvernul elen şi deţinătorii privaţi de obligaţiuni privind restructurarea a 200 miliarde euro din datoriile Greciei au şanse mici să se încheie înainte de debutul summit-ului. Liderii UE nu pot aproba cel de-al doilea acord de finanţare externă a Greciei, de 130 miliarde euro, dacă Atena nu ajunge la un consens cu creditorii privaţi. Pachetul de finanţare a fost convenit de principiu în luna octombrie a anului trecut, însă nu s-a concretizat în lipsa unui acord cu instituţiile financiare private.

Liderii UE vor semna probabil, la summit-ul de luni, tratatul de înfiinţare a Mecanismului European de Stabilitate, un fond permanent de criză cu resurse de 500 miliarde euro care ar trebui să devină operaţional din luna iulie, cu un an mai devreme decât se preconiza.

Totodată, liderii europeni ar trebui să facă progrese în privinţa stabilirii termenilor şi condiţiilor cuprinse în pactul fiscal convenit în decembrie, care ar trebui să impună statelor semnatare, printre care se numără şi România, o disciplină fiscală strictă, construită în jurul unui deficit bugetar cât mai apropiat de zero.