Oficialii europeni şi-au dat acordul de principiu pentru noul pachet de finanţare destinat Greciei

Premierul George Papandreou va prezenta vineri, 3 iunie, într-o întâlnire cu preşedintele Eurogroup Jean-Claude Juncker, un plan fiscal pe termen scurt. Juncker este reprezentantul miniştrilor Finanţelor din statele zonei euro, care vor suporta alături de FMI noul pachet de finanţare pentru Grecia. De cealaltă parte, angajamentele guvernului elen vor fi suportate în principal de populaţie.

În Atena, protestatarii din faţa ministerului Finanţelor au agăţat un banner uriaş pe clădire, denunţând măsurile care "vor transforma muncitorii în sclavi moderni".

Oficialii europeni reunuţi la Viena şi-au dat acordul de principiu pentru un nou program pe trei ani pentru Grecia, care se va derula până la jumătatea anului 2014, a declarat joi seară o sursă apropiată discuţiilor.

Noul acord va înlocui practic pachetul de bailout de 110 miliarde euro convenit anul trecut de UE şi FMI cu Grecia.

Însă în timp ce împrumuturile de urgenţă acordate până acum Greciei, Irlandei şi Portugaliei au fost suportate în principal din banii publici ai statelor din zona euro şi de FMI, noul program care va fi semnat cu Grecia va impune şi creditorilor privaţi să suporte o parte din costuri, a adăugat sursa citată.

Unii politicieni europeni au declarat anterior că investitorii care au cumpărat obligaţiuni guvernamentale elene ar putea fi nevoiţi să preia o parte din povară, poate sub forma renunţării la o parte din valoarea datoriilor.

Banca Centrală Europeană (BCE) se împotriveşte acestei idei, temându-se că ar putea provoca o criză bancară în Europa şi ar putea conduce la o reacţie violentă pe pieţele financiare faţă de zona euro.

Astfel, ca soluţie de compromis, implicarea sectorului privat în noul bailout al Greciei se va limita la "evitarea declanşării unei crize de credit", potrivit sursei citate.

Valoarea noului acord nu este cunoscută oficial.

Ziarul elen Kathimerini susţine că valoarea împrumuturilor externe promise Greciei se va ridica la 85 miliarde euro, la care UE şi FMI ar urma să contribuie cu peste 30-40 miliarde euro. Restul ar cădea în sarcina sectorului privat şi sumelor încasate din privatizări. Cel mai probabil scenariu este ca investitorii privaţi să fie nevoiţi să schimbe obligaţiunile deţinute pe titluri noi, care vor avea scadenţa amânată cu 10-15 ani faţă de cele actuale.