Oierii, nevoiţi să vândă pieile mieilor pe preţuri derizorii. Crescătorii preferă să le arunce

Florin Dragomir, preşedintele Eco Mioriţa Vurpăr, din judeţul Sibiu, a declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, că de când nu mai e moda cojoacelor, nimeni nu se mai interesează de pielile mieilor, astfel că preferă să le arunce. Nici asta nu e uşor, fiind necesar un contract special pentru ca cineva să vină să preia blănile.

”Înainte se purtau căciuli de blană de miel, cojoace, erau tăbăcării şi oamenii veneau şi cumpărau pieile de miel pentru a le prelucra. Era, în perioada aceea, înainte de Revoluţie şi chiar şi după Revoluţie, o mândrie să ai căciulă sau cojoc. Nu oricine şi l-ar fi permis. Acum, nu le mai vrea nimeni. Mai sunt care vin şi le cumpără cu un leu pielea, dar pentru asta eu trebuie să le păstrez în anumite condiţii, să le dau cu sare. Dar nici aşa nu rezistă decât un an, iar dacă nu vine cineva să le ia într-un an, le arunc. Trebuie să plătesc să vină cineva să le ia, e un contract special, nu se aruncă oricum”, a spus Dragomir.

Nici din lână nu mai fac oierii bani, deşi spun că, totuşi, ”ceva-ceva tot luăm”.

”A venit şi domnul ministru al Agiculturii, încercăm, dar e greu. Acum vom începe să tundem oile. Vine un turc şi cumpără. E subvenţia de un leu pe kilogram şi tot e ceva. Ceva-ceva tot câştigăm. Măcar luăm, nu dăm”, a mai spus Dragomir.

Bani vor mai câştiga oierii la sfârşitul lunii mai, atunci când este programat un nou export de miei în Iran, Irak şi Iordania.

”Avem noroc cu cei din afară, vin din Iran, Irak, Iordania să cumpere miei de la noi. O să dăm la sfârşitul lunii mai câteva mii de miei, sperăm noi”, a mai spus preşedintele Eco Mioriţa Vurpăr.

Mai mulţi oieri, care au în comun peste 15.000 de mioare, s-au reunit în cadrul Asociaţiei Eco Mioriţa şi cresc animale pe păşuni neatinse de pesticide.