Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Când trebuie să se retragă antreprenorul român astfel încât viitorul să nu-l spargă în bucăţi şi să-l măture?

Comfert Bacău a ajuns un business de 100 mil. lei pe an, iar pentru a merge mai departe avea nevoie de alte resurse financiare. „Nu mai merge cu oameni buni şi cu suflet, ai nevoie de bani.“ El a fost realist, până aici a putut să ducă afacerea, de acum încolo este treaba investitorului străin, un grup irlandez care este mult mai puternic.

România nu a fost pregătită în 1990 pentru lumea capitalistă. Căderea comunismului a fost însă o şansă fabuloasă pentru câteva sute de mii de români de a deveni antreprenori şi de a învăţa economie în stradă.

Unii români au avut PCR la bază - Pile, Cunoştinţe, Relaţii -, alţii mai puţin, doar încredere, determinare şi nebunie. Cum-necum, în România s-au înfiinţat câteva sute de mii de firme, ceea ce constituie astăzi partea privată din economie. De bine, de rău, aceste companii au înfiinţat câteva milioane de locuri de muncă, chiar dacă multe dintre ele sunt arătate cu degetul că pierd sau că nu-şi plătesc taxele şi impozitele, iar patronii fură. În esenţă, mai bine ar fi fost cu un capitalism al firmelor de stat, transformate în adevărate feude şi dinastii politice.

După 25 de ani, prima generaţie de antreprenori a îmbătrânit şi a obosit. Foarte puţini dintre ei şi-au asigurat transferul lin al businessului către urmaşi sau către altă formă (listarea la bursă şi acordarea managementului zilnic unor manageri). Cei mai norocoşi şi mai inspiraţi şi-au vândut businessurile în anii de boom sau în criză.  Alţii au rămas cu afacerile în braţe şi nu ştiu ce să facă mai departe. Piaţa este mult mai dură, cu mai mulţi competitori care muşcă din toate părţile, schimbările de angajaţi se fac violent şi nu întotdeauna înlocuitorul este mai bun, ceea ce implică probleme mari de personal, iar finanţarea businessului nu se mai face din inflaţie şi din creşterea cursului, ci cu bani reali, la fiecare sfârşit de lună. Puţini antreprenori au reuşit să se desprindă de businessul propriu, au rămas îndrăgostiţi de el şi asta le-a închis multe uşi, atât de asociere, cât şi de vânzare. Foarte puţini antreprenori au reuşit să-şi organizeze businessul astfel încât acesta să nu depindă de ei, iar problemele unei afaceri să nu se răsfrângă asupra altora. Foate puţini antreprenori şi-au creat un sistem de management, de conducere independentă a diverselor afaceri pe care le-au înfiinţat, care să reziste la furtuni, la crize de orice fel, atât  interne, cât şi externe.

Foarte mulţi antreprenori cred că dacă au avut succes cu o afacere asta înseamnă că vor avea succes şi cu altele. Cei mai mulţi antreprenori realizează prea puţin cât de importante au fost alte elemente ce au stat la baza succesului propriu: norocul, dezvoltarea întâmplătoare a unui sector economic, nişte manageri buni sau conjunctura externă.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro