Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Cine îi aranjează premierului Ponta o întâlnire în America cu "vulturul" Paul Singer?

Este o luptă dură, în care un acţionar îi spune celui care îi administrează activele că dacă nu face mai mult, dacă nu produce mai mulţi bani pe care să-i dea acţionarilor, îl dă afară.

Nemulţumit că Franklin Templeton, care a instalat un polonez la Bucureşti, mimează administrarea Fondului Proprietatea şi nu face nimic concret pentru acţionari, Elliot a bătut cu pumnul în masă: Ori ne daţi mai mulţi bani, prin dividende, prin răscumpărări de acţiuni sau prin creşterea valorii de piaţă a acţiunilor, ori vă schimbăm şi-i aducem pe alţii!

În nici o lună, Templeton a dat înapoi acţionarilor poate spre 200 de milioane de euro pentru a nu pierde cei 20 de milioane de euro din administrare. Nici nu a mişcat în front administratorul în faţa principalului acţionar. Iar lupta nu s-a terminat, pentru că Templeton trebuie să apropie prin orice mijloace preţul acţiunilor Fondului Proprietatea tranzacţionate în piaţă de valoarea activului net per acţiune.

Până să devină Elliot principalul acţionar, statul român era cel care controla fondul. Şi pe nimeni de la Palatul Victoria, respectiv în perioada guvernului Boc, sau de la Finanţe nu interesa ce face administratorul şi cât era valoarea acţiunilor. Statul român plătea despăgubiri într-o veselie, că doar funcţionarii nu dădeau din buzunarul lor.

Fondul Proprietatea s-a creat pe motivul despăgubirii celor cărora li s-au naţionalizat casele în perioada comunistă. Practic, în realitate a fost o afacere românească în care statul a dat „legal“ bani celor care roiesc în jurul partidelor şi în cercul puterii, indiferent cine este ea.

Peste cinci ani, Fondul Proprietatea a devenit o afacere americană care se desfăşoară la Bucureşti, dar care arată cum se comportă un acţionar principal cu cei care îi administrează activele sau banii. Pe stat, reprezentat de guvern, agenţii, premier, miniştri sau directori, nu-l interesează deloc ce se întâmplă cu activele pe care le are pe inventar. Că dacă îl interesau Poşta, CFR Marfă, CFR Infrastructură, CFR Călători, Hidroelectrica etc., nu erau devalizate în asemenea hal, fără ca nimeni să plătească.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro