Opinie Daniel Dăianu, Ziarul Financiar: De ce încă criză?

Nu mai accentuez că definiţia legată de două trimestre este o simplă convenţie şi că, în general, economiştii au în vedere o gamă largă de indicatori privind utilizarea forţei de muncă - mersul salariilor, procesul investiţional, etc. În continuare sugerez câteva piste de discuţie care ajută să operăm cu distincţia evocată.

Încep cu o chestiune pe care am mai abordat-o: criza unui model de creştere, care s-a bazat pe o alocare a resurselor orientată excesiv către non-tradables (adică sectoare care nu acoperă nevoile producţiei interne pentru care există cerere solvabilă acasa sau externă) şi împrumuturi masive din străinătate. Reiau tema întrucat merită să subliniez un aspect: acest viciu al economiei autohtone nu îşi are originea, în principal, în construcţia execuţiilor bugetare. Deschiderea prematură a contului de capital (liberalizarea grăbită a pieţelor financiare), goana grupurilor bancare străine după pondere crescută pe piaţă (market share), neglijarea riscurilor sistemice şi a pericolelor induse de creditele în valută, reguli din UE (ce au obligat la deschiderea completa a contului de capital) care nu sunt potrivite stadiului de dezvoltare a unei economii emergente, etc, au creat o vulnerabilitate importantă. Deschiderea economică (inclusiv financiară) a adus şi beneficii, este neîndoielnic. Dar, una peste alta, modelul de creştere a dovedit carenţe. Aşa am ajuns la deficite externe (de cont curent) de peste 12-13% din PIB, care ar fi fost şi mai mari dacă în România nu ar fi intrat remiteri de la cetăţenii români plecaţi în străinătate de ordinul a miliarde de euro anual. Drept este că Cehia, Slovacia, Polonia şi chiar Ungaria au avut dezechilibre considerabil mai mici decât România în anii pre-criză şi că pentru a le explica trebuie să menţionăm trăsături şi opţiuni de politică economică care au condus la rezultate diferite.

Citeşte continuarea opiniei lui Daniel Dăianu pe www.zf.ro